S-a întârziat destul de mult cu afişarea oficială a rezultatelor finale ale alegerilor locale, suficient de mult pentru a suspecta o tergiversare voită. O amânare care s-a făcut simţită imediat după prezentarea celor dintâi rezultate parţiale, biroul electoral central începând să furnizeze noile rezultate tot mai greu. Este adevărat, au existat multe contestaţii. Dar nu era un motiv pentru refugierea membrilor biroului electoral central în spatele lipsei de transparenţă. Mai ales că marele câştigător era deja ştiut.
De fapt, poate că tocmai din cauza marelui câştigător am asistat și la tergiversarea anunţării oficiale a unor rezultate deja cunoscute. USL a luat tot ceea ce s-a putut, de la preşedinţi cj şi consilii judeţene, la primării şi consilii locale, de departe fiind câştigătorul fără drept de replică al acestor alegeri. Învingător, dar, în acelaşi timp, cu fiecare funcţie obţinută, şi un posibil perdant. Pentru că, bazându-se în câştigarea localelor pe oamenii pe care ar fi trebuit să-i activeze la parlamentare, USL a lăsat cele două camere în faţa riscului de a pierde majoritatea. Era însă prea disperat să ia caimacul drept pentru care nu a riscat pe foarte multe nume noi.
Uniunea Social Liberală şi-a trimis în teritoriu parlamentarii. Iar rezultatele s-au văzut. Victorii aproape pe toate „fronturile”. Problema este că, folosindu-şi în alegerile locale „cartuşele” pe care ar fi trebuit să le lanseze în toamnă, USL a fragilizat majoritatea pe care o avea de doar două luni la nivel parlamentar. Pentru că toţi aleşii care au câştigat o funcţie în administraţia locală vor trebui să opteze, între cea de parlamentar şi cea de ales local, în termenul legal de două săptămânii, lăsând USL-ul descoperit în majoritate pe care o avea în parlament.
De aceea, o primă explicaţie a tărăgănării, nu atât a publicării rezulatelor parţiale (într-o secvenţiere a afişării sub forma parţialelor la parţiale) ori a celor finale, cât mai ales a atribuirii mandatelor şi, în consecinţă, a oficializării acestora, se leagă de faptul că USL nu poate risca pierderea majorității în parlament nici măcar o zi din actuala sesiune.
Or, prin întârzierea finalizării procesului electoral, s-a asigurat decalarea momentului de la care va curge termenul de alegere a uneia dintre cele două funcţii de către toţi parlamentarii care au obţinut şi un mandat local. O amânare prin care USL a urmărit poate cel mai important obiectiv al momentului: evitarea pierderii majorităţii în parlament tocmai la sfârşitul sesiuni. Practic o luptă de culise pentru a nu permite democrat-liberalilor să se lăfăie ca majoritari de pe băncile opoziţiei.
Desigur, se pune întrebarea: ce va face din toamnă USL? Când ar putea avea probleme în asigurarea majorităţii după plecarea a aproape 20 de parlamentari în administraţia locală… Cum se va asigura că nu vor apărea probleme de cvorum, iar PDL nu va aplica exact procedura pseudogrevei parlamentare la care a apelat şi USL cândva.
Şi este evident că, măcar din această perspectivă, USL a înţeles gravitatea situaţiei. Dar a acţionat la fel de pripit, votând acum pe bandă rulantă legile care nu vizează binele ţării, al fiecărui cetăţean care are o anumită aşteptare de la noua putere (şi nu atât de la liberalii din USL, cât mai ales de la PSD-ul din struţocămila guvernării, poate şi pentru faptul că social-democraţii sunt în conştiinţa omului de rând cei responsabili de a asigura măsurile sociale necesare) ci asigurarea spaţiului de maneveră pentru guvernarea din toamnă. Când USL va fi oricum şi mai puţin preocupat de managerierea ţării, atât din cauza unei posibile lipse a suportului parlamentar, cât şi ca urmare a orientării sferei de preocupări către alegerile legislative.
Grija faţă de felul în care îşi va asigura sprijinul parlamentar din toamnă explică de altfel şi încălcarea de către USL a propriei promisiuni. Aceea de a nu mai face racolări, demarând procesul unei absorţii de democrat-liberali dezertori tocmai pentru a compensa plecarea în administraţia locală a parlamentarilor săi. Şi a început cu împingerea în cuptorul uniunii a unei plăcinte care ar putea avea în ea multe răvaşe.
O „plăcintă” care, din încercare disperată a USL-ului de a acoperi găurile pe care le vor lăsa în urmă parlamentarii deveniţi primari ori preşedinţi de consilii judeţene, ar putea exploda drept în braţele unei guvernări care va avea în toamnă mari probleme de imagine în faţa unui electorat deja dejamăgit.
Va fi o problemă care se va adăuga celei ce va apărea și la nivelul felului de recompunere a argumentelor electorale de către USL. Pentru că, după ce a consumat absolut toate cartuşele anti-PDL în confruntările de la „locale”, folosind argumente ale luptei parlamemtare într-o confruntare a proiectelor de administraţie locală (precum atacarea primarilor PDL sub marota apartenenţei la pecinginea portocalie „care a tăiat salariile şi pensiile”), USL va avea de acoperit, pe lângă fisurile de încredere care au început deja să înflorească pe faţa urâtă a struţo-cămilei liberal-social democrate, şi golurle unei logistici de campanie prin care să încerce să mai convingă încă o dată electoratul acaparat atât de uşor la alegerile locale.
Lasă un răspuns