Mă-ntîlnesc ieri cu un coleg-scriitor.
Mă anunță că volumul meu de pamflete( și poeme) “Prădalnicii din crăia lui Dumnezeu” e nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru publicistică.
La aflarea neașteptatei vestiri mai n-am căzut de pe scările Casei Presei direct în brațele Certitudinii Naționale.
Amintesc celor care nu știu că materialele incluse în carte au fost publicate din iunie 2010 pe majoritatea site-urilor de presă din Moldova și România, fiind citite de sute și sute de mii de cititori.
Vineri se va da verdictul, mi se spune.
Vinerea patimilor mele, care nu sunt decît un fir de nisip în palma însîngerată a lui Christos.
Tocmai aveam în gînd un nou pamflet despre cine nici nu gîndiți, dar pentru că Vineri și doar Vineri se va hotărî dacă mi se va acorda dreptul de accedere la … Veșnicie sau ba -m-am răsculat pe dată contra propriei mele persoane și-am zis să mai aștepte… poate trei zile, poate un veac, poate un număr fără număr de ani chiar…
Am zis și-am stins lumina din Forul meu interior, am tras obloanele și am tăcut mîlc.
Vă veți convinge că sunt om de condiție.
Dacă zic-fac!
Și de mîine dimineață, îi anunț pe toți, de la VLADică pîn-la alt VLADică: mă duc la porțile Vamei, unde, sper, Vineri, să mi se acorde în sfîrșit, fără mare PR și tam-tam de stat, permisiunea pentru Veșnicie.
Ce zici, Sfinte Petre?
Șansa-i de partea mea?
Lasă un răspuns