De câteva zeci de ani încoace, să ridic la nivel de acceptare, să înalţ la rang de poet sau scriitor debutant, pe anumiţi confraţi care, se străduiesc să facă lumină cât pot, dar niciodată deajuns. Alte mărgăritare de dat la porci.
Pentru că, aceşti preopinenţi, n-au nici de gând, n-au nici habar de literatură. Ori, a-i debuta cu de-a sila, echivalează, mutatis mutandis, cu a-i mântui pe păcătoşi cu de-a sila. Ei se simt bine în păcatul lor şi nu vor consimţi să-l părăsească şi să-şi schimbe poziţia.
Aşa şi cu literatura. Cum poţi să-l sileşti pe un oarecare, să scrie? Şi încă mult şi bine, astfel că, să se învrednicească să publice o carte.
A săvârşi, zeci şi zeci de astfel de greşeli, mânându-i din urmă pe cei care, consideră literatura ori arta, o oarecare distracţie, un hobby, un fel de petrecere a timpului, în loc de table sau scrabble.
Mai plictisitoare, desigur, fiindcă, pe măsura citirii unei cărţi, nu poţi face galerie, nu poţie zbiera, nu poţi râde în hohote sardonice, aşa cum faci la fotbal. Nici măcar nu e spectaculoasă. E tainică, e discretă, e intimă. Şi nici nu costă mult, ca un bilet la meci, de pildă. Ori, ceea ce este ieftin, nu e de bună calitate, în opinia multora.
Adevărul e că literatura de calitate este nepreţuită. Şi se lasă greu vândută ori cumpărată. Nu e negociabilă şi nu se dă la troc.
Până ce omul va pricepe aceasta, va merge la târguri şi la festivaluri, să cumpere cărţi ieftine. Ieftine şi de valoare.
Ca la Bookfest, anul acesta.
Alte mărgăritare date la porci.
Lasă un răspuns