Abia dacă ni se zvântaseră lacrimile pentru fratele preaiubit Grigore Vieru, la patru luni de la plecarea sa intempestivă şi iată, o nouă năpastă în Fiinţa sfârtecată a Basarabiei. A plecat dintre noi spre o lume liberă de toate constrângerile, scriitorul, publicistul, realizatorul de emisiune radio la postul românesc „Vocea Basarabiei”, analist, comentator, editorialist, om de cultură, colaborator valoros al publicaţiei internaţionale Agero, ANDREI VARTIC.
Ce a însemnat el pentru revista Agero? Mai mult decât o legătură trainică de prietenie cu ţara, cu lumea, cu Universul. Un om de nădejde. Un condei ferm, vigilent, ager. Un om cu o demnitate de neclintit. Un prieten. Un frate.
Scriitor militant, angajat, Andrei Vartic ştia să pătrundă în miezul incandescent al evenimentelor şi, cu ochi de Argus, cu vocea limpede, cu suflet descoperit, formula concepte, păreri obiective, devenite adeseori, axiome.
El face parte din falanga de aur a cărturarilor români, om de cultură total, care şi-a închinat toată truda creativă în slujba binelui naţiei sale. El este, fără doar şi poate, din aceeaşi familie spirituală cu Grigore Vieru.
Vocea sa a pătruns până dincolo de timpanele, în zadar înfundate cu dopuri, ale politicienilor zilei. El a fost „Vocea” care striga „în pustiu”, toiagul deşertului,ca al Înaintemergătorului vestind Împărăţia lui Dumnezeu. O voce vibrantă, frumos timbrată, nuanţată ce nu se uită.
Nu ştia să vorbească în şoaptă. Vorbele sale trebuiau să pătrundă. Şi s-a făcut glas de clopot, sunet de toacă, glas de trâmbiţă pentru neamul său. A aşezat întotdeauna, mai presus de sine, binele naţiei.
Astfel de oameni, cu genă de eroi populari, sunt din ce în ce mai rari. Cei mulţi adoptă politica struţului.
Avântat în lupta spirituală pentru dobândirea drepturilor cetăţeneşti, a limbii române, a libertăţii de expresie, el şi-a manifestat Crezul până în ultima clipă. Nu şi-a cruţat, nu şi-a drămuit forţele. S-a avântat în lupta spirituală cu duşmanii de cuget românesc, cu pieptul deschis, cu mâinile goale, cu privirea înainte.
A trăi şi a scrie permanent sub imperiul ameninţării, într-o continuă stare de urgenţă, de necesitate, sub strictă supraveghere ca sub lupă, nu e uşor.
Editorialele sale postate la Agero şi la alte reviste de prestigiu din lume – făceau lumea să se cutremure. Să simtă fiori. Să se trezească din somnul buimac în care se complăcea. Aveau efectul unui duş binefăcător şi aducător de sănătate fizică şi spirituală. Trezeau conştiinţe amorţite. Puneau pe gânduri. Oricât de indiferent ai fi fost, tot simţeai o zguduire.
„Basarabia, pământ românesc?” – sub această deviză s-a desfăşurat, desăvârşindu-şi opera şi lăsând-o moştenire urmaşilor.
A-i contura personalitatea, fie şi numai după opera lăsată chezăşie, nu este prea uşor. Pentru că el a fost o personalitate complexă, dificil de înregimentat în canoane.
„Suflet din sufletul neamului” său, – cântându-i în lacrimi şi rugi, „bucuria şi amarul”. Dar şi apărând-o, pe baricade.
„Vocea Basarabiei” – a rămas de ieri, fără Tribun.
Dincolo de funcţia de deputat în parlamentul Republicii Moldova, de consilier prezidenţial, de filozof al culturii, de fruntaş al mişcării de eliberare naţională din Republica Moldova, fondator şi promotor al portalului „Vocea Basarabiei”, Andrei Vartic a fost un OM de OMENIE care suferea pentru durerea semenului său şi-şi împărţea monadele sufleteşti cu cei simpli şi mulţi, cu cei curaţi şi săraci sufleteşte.
Spirit cercetător, neliniştit, veşnic în căutarea Adevărului ce ne face liberi, Andrei Vartic nu s-a dat în lături atunci când a fost vorba să vorbească în public, să ia atitudine, să-şi ascută condeiul şi chiar să se avânte în luptă pentru idealurile ţării sale.
1990-1994. Deputat în primul Parlament al Republicii Moldova din partea FPM. Propune în Parlament: Banca naţională de Informaţii a Moldovei ca nod WWW (1990); Modelul Muşatin: tradiţii agricole şi industrii informaţionale (1991); economia de piaţă cu Omenie (1992). Participă activ la crearea structurilor democratice ale Republicii Moldova: regulamentul parlamentului, legea de funcţionare a Guvernului, legea cu privire la economia de piaţă, stoparea pe cale paşnică a conflictelor regionale din fosta URSS. Fondează (5 septembrie 1991) fundaţia culturală “Basarabia” şi editura “Basarabia”. Editează revistele “Quo Vadis” şi „Fără machiaj”.
Cu toate frământările sale, a fost un Om al Păcii, al înţelegerii, un moderator între cauze potrivnice.
Din 1990 organizează anul mai multe expediţii de prospecţie în zona de locuire a dacilor carpatini. Părăseşte viaţa politica şi se dedică în exclusivitate cercetării civilizaţiei dacice.
Andrei Vartic nu a fost român doar cu vorba sau cu numele. El a aparţinut afectiv şi efectiv neamului, căutând cu toate puterile sale rădăcinile dacice, s-a preocupat de istoria strămoşilor noştri, a simţit cu toate fibrele fiinţei că e urmaş al unui neam viteaz şi neînfricat, căruia i-a adus cinste şi respect maxime.
1994-1998.Elaborează Enciclopedia CD-ROM “Dacian Civilization HigWay” şi Metodica cercetării multidisciplinare a civilizaţiei dace. Crează Institutul Civilizaţiei Dacice din Chişinău (ICIDAC). Cercetări active în zona cetăţilor dace. Descoperă scrisul topografic şi geometric al dacilor, noi staţiuni, ceramică pictată şi teracote dacice, deosebit de valoroase (Măgura Călanului, Cucuiş, Valea Bodii, Uroi, Naia etc). Propune ridicarea civilizaţiei dace în rangul cel mai înalt al civilitaţiilor antice.
Descoperă topografia cosmogonică a dacilor. Susţine în aula Academiei Române (19 mai 1995) comunicarea “De la sociologia monografică la cea entropică”. Valorifică moştenirea ştiinţifică a lui D. Gusti.
Despre studiile, monografiile, cărţile acestui spirit enciclopedic au aflat multe publicaţii din ţară şi străinătate.
Participă la numeroase sesiuni ştiintifice naţionale şi internaţionale în probleme de informatică, filosofie, civilizaţie dacică: World Watch (Snagov, 1995), NATO ARW (Chişinău, 1996, Athena, 1997), ASE Bucureşti (1996), Zilele academice timişene (1995), Kaluga (1997) etc. Publicaţii ştiinţifice în reviste din Romania, SUA, Rusia, Grecia, Olanda, Marea Britanie. Este ales în conducerea unor instituţii culturale şi stiinţifice internaţionale.
Este decorat de Preşedintele Republicii Moldova cu medalia “Meritul civic”.
Editeză revista DAVA INTERNATIONAL, unde îi apar studiile “Istoria s-a început la Mitoc”, “La umbra vâscului în floare”, “Pelerinaj la Densuş” şi altele. “Vals domol în vreme de lacrimi” este publicat de revista “Lumina lină” din New York. În expediţia dacică de la Solstiţiul de vară confirmă practic “citirea” încrustărilor cosmogonice ale dacilor. Editează pe Internet materialele Primului Congres Internaţional de dacologie şi rezumatele celui de al II-lea. Este ales în conducerea UNITEM.
Faptul că Andrei Vartic a avut curajul de a-şi afirma credinţa strămoşească şi convingerile politice i-au adus adeseori neajunsuri fiind urmărit şi anchetat de KGB pentru „vederi apolitice şi credinţa în Dumnezeu”, precum şi pentru organizarea unor manifestări pro-româneşti şi antitotalitariste (de ex., în vara lui 1968 – o acţiune de protest în legatură cu invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice). Din acest motiv, timp de şapte ani după absolvirea facultăţii nu este primit nicăieri la lucru. În schimb, este reţinut de miliţie de mai multe ori – la Moscova, Vilnius, Leningrad (Petersburg), iar la Chişinău este internat cu forţa la spitalul de psihiatrie (vara 1972). Pentru a-şi asigura existenţa, munceşte „la negru” (construieşte case) în Siberia. Concomitent, frecventează marile biblioteci şi muzee din fosta URSS. Scrie şi publică în versiuni „samizdat” mai multe studii şi eseuri (Despre structura informaţională a poeziei, Informaţie şi rostire, Lupta cu urâtul, Despre dominaţie, Dacii şi informaţia, Eminescu şi Marshal McLuhan, Rezonanţe renascentiste în Balcani etc.).
În aceeaşi perioadă scoate, în tiraje simbolice, dactilografiate de autor, şi câteva cărţi în versiune „samizdat”: Drum prin rime, Arta iubirii, Jurnal baltic, Ion, Pod peste fluviu, Scrisori din Bizanţ etc. Abia după 1989 fragmente din aceste studii şi cărţi au apărut în publicaţii de la Chişinău, Iaşi, Bucuresşi, Kiev, New York,Toronto etc.
Biografia acestui ilustru om este presărată cu momente dramatice şi chiar spectaculoase, aşa cum reiese din cele scrise de Vlad Pohilă care i-a alcătuit-o.
Vasta, prodigioasa şi originala activitate a lui Andrei Vartic generează opinii şi atitudini împărţite – de la aclamare până la huiduială, de la admiraţie – la agresivitate, de la extaz – la reticenţe etc. Unii probabil nici nu sunt capabili să sesizeze – nu ca să cuprindă – omnizenţa acestui om de aleasă simţire artistică şi intelectuală în peisajul spiritual de la noi şi dincolo de hotarele Basarabiei. Vom cita o apreciere care stă drept dovadă a unei clare înţelegeri a eforturilor intelectuale şi civice depuse de dânsul: „Andrei Vartic este, în cultura noastră, un polihistor, în sensul atribuit
acestui termen de Constantin Noica în „Modelul Cantemir”. Matematician de formaţie, el este deopotrivă regizor, actor, poet, publicist, istoric, arheolog, jurnalist, pedagog, agricultor, critic de arte, critic de teatru, informatician, încă multe de toate, ipostazele lui alcătuind în ochii minţii noastre un şirag de mărgele. Iar salba de mărgele, prin esenţa sa, înseamnă nu împrăştierea, ci strângerea lucrurilor într-un întreg. Pivotul care face ca multiplele preocupări ale sale să nu diminueze integritatea sa şi să aibă în toate o prestanţă care să nu fie inferioară aceleia a persoanelor care au ales calea specializării, să facă din el un specialist în ceea ce s-a apucat să facă, este vocaţia restituţiei. Din toate domeniile în care se manifesta, el adună informaţii pentru o definire cronotopică a neamului nostru” (Alexe Rău).
Pentru a ne contura o imagine cât mai aproape de adevăr a personalităţii sale uriaşe, adăugăm că el este Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; membru al UNITEM. Deţine Premiul de Excelenţă al Asociaţiei Române pentru Patrimoniu – „Pentru opera eseistică eminentă de susţinere a tradiţiei, a valorilor şi constiinţei originilor româneşti”(2006); Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2006, 2007); Medalia Meritul Civic (1996). Medalia Mihai Eminescu (pentru trilogia teatrală din opera lui Mihai Eminescu) (2000).
Cărţile sale sunt copleşitoare prin varietatea domeniilor abordate, prin originalitate, prin performanţă. Ce ar mai fi de adăugat?
Adânc implicat în viaţa politică şi socială a ţării, Andrei Vartic a îndrumat pe mulţi, a ţinut loc de faclă nestinsă a spiritualităţii, cea fără de cenuşă şi a creat curente de opinii cu întreaga sa operă, trasând coordonate morale şi etice de necontestat pentru orice om de bună cuviinţă.
Numele său va rămâne pe veci încrustat în memoria Fiinţei Neamului românesc pe care l-a slujit în chip jertfelnic.
Ca puţini alţii, Andrei Vartic a simţit în carne, în inimă, în suflet, pe limbă, „dulcele românesc al fiinţării”.
În prag de Rusalii, să aducem un gând pios, fratelui de curând plecat, Andrei Vartic, pentru ca să-l putem nemuri la rândul nostru, în cuvinte, aşa cum a făcut el cu patria sa, cu neamul, cu tradiţia şi limba dulce căreia i-a fost fidel, până la moarte.
Dumnezeu să-l odihnească şi condoleanţe întregii Basarabii pentru pierderea acestui fiu iubit, acestui om de valoare inestimabilă.
Lasă un răspuns