Suflet ne-nvins

                      Pentru Mircea Guțu

Să asculți liniștea la foc încins,

Singur, cu tine însuți cuvîntînd,

Și lacrimile, peste jar căzînd,

Să ostoiască sufletul ne-nvins

De nici o lume rea, de nici un vînt.

 

Să-ți zboare sufletul peste văpaie

În chip de pasăre uimind grădini

Și-n ceruri codri antici de lumini

Cu veșnicia lor să întretaie

Calea războinicilor spadasini.

 

Să asculți liniștea neprihănită

De la balconul ultimului gînd,

Murmurul ei să te-acuprindă blînd

Ca mîinile măicuței înflorită

Din lutul inimii cel mai plăpînd.

 

Să taci, s-asculți la foc nemărginirea

Cum cîntă la chitara clipelor

Și de nimic să nu-ți mai fie dor,

Uitînd de necredința tuturor,

Din avuții lăsîndu-ți doar Iubirea.

 

Și-n zori să ancoreze Dumnezeu

La țărmul mării sufletului tău.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*