Pentru Mircea Guțu
Să asculți liniștea la foc încins,
Singur, cu tine însuți cuvîntînd,
Și lacrimile, peste jar căzînd,
Să ostoiască sufletul ne-nvins
De nici o lume rea, de nici un vînt.
Să-ți zboare sufletul peste văpaie
În chip de pasăre uimind grădini
Și-n ceruri codri antici de lumini
Cu veșnicia lor să întretaie
Calea războinicilor spadasini.
Să asculți liniștea neprihănită
De la balconul ultimului gînd,
Murmurul ei să te-acuprindă blînd
Ca mîinile măicuței înflorită
Din lutul inimii cel mai plăpînd.
Să taci, s-asculți la foc nemărginirea
Cum cîntă la chitara clipelor
Și de nimic să nu-ți mai fie dor,
Uitînd de necredința tuturor,
Din avuții lăsîndu-ți doar Iubirea.
Și-n zori să ancoreze Dumnezeu
La țărmul mării sufletului tău.
Lasă un răspuns