Bătaia pe cașcaval…

De mai bine de o lună a început campania electorală pentru alegerile locale. Am asistat la un spectacol divers, care nu ne-a făcut întotdeauna plăcere. La televizor, pe diferite posturi, am văzut candidați din diferite localități ,,luptându-se” cu adversarii. Cei mai mulți s-au prezentat ca oameni civilizați, și-au expus motivele pentru care candidează, și-au prezentat proiectele de viitor legate de localitatea respecivă. E frumos așa! Este cel mai frumos joc democratic, pentru care generații de oameni s-au luptat în toată lumea  sute de ani. Noi beneficiem azi de acest câștig. În felul acesta, alegerile devin adevărate sărbători ale țării, ale fiecărei zone sau localități în parte. Astfel de ,,bătălii” renasc speranțe de viitor pentru alegători, pentru țară. De fiecare dată se speră că vor fi aleși cei mai buni fii ai comunității, călăuziți de cele mai bune intenții.

Și la noi în comună s-a desfășurat o astfel de campanie pentru alegerea primarului și a consilierilor comunali. Majoritatea candidaților au avut o atitudine corectă, civilizată. Din păcate, a fost și cazuri care s-au situat pe linia deschisă de unii dintre înaintași de sute de ani încoace. Aceia se duceau cu jalba în proțap la sultanul de la Constantinopol, la țarul de la Moscova sau la împăratul de la Viena, îl pârau pe domnul de pe tronul țării, îi atribuiau fapte imaginare, foarte grave, dădeau peșcheșuri în dreapta și în stânga și obțineau detronarea domnului român și punerea în funcția respectivă a pârâciosului. În felul acesta au căzut capetele multor domni de valoare ai Principatelor Române. Uneori reclamangii erau chiar oamenii de casă ai domnilor respectivi. Ar fi destul să amintim că Sfântul Constantin cel Mare și fiii săi au fost decapitați datorită intrigilor unchiului său, Constantin Cantacuzino; Vlad Țepeș a fost detronat de fratele său și exemplele pot continua.

În vremea noastră, ,,sultanul”, ,,țarul” sau ,,împăratul” este omul din popor,  cetățeanul cu drept de vot. În fața acestuia, unii dintre candidați vin, se pleacă până la pământ, îi oferă daruri, dar mai ales îl conving că cei din fruntea țării, a localității sunt niște hoți, niște bandiți, niște tâlhari. Bietul om rămâne năuc, aflând de câte potlogării au fost în stare cei pe care el i-a ales cu câțiva ani în urmă. Și nu este greu să creezi asemenea scenarii. Când stai în umbră, nu ești obligat să prezinți documente, probe, ci doar să dai din gură, să bârfești și să calomniezi, este suficient să ai puțină imaginație. Poți să arunci cu noroi în oricine și să spui orice. Important este să-l prostești pe cel ce te ascultă și să-l convingi că numai votul lui mai poate schimba ceva. Cu câțiva ani în urmă, se spunea despre un primar în funcție pe atunci, că are 30-40 dosare penale pe rol, că trebuie arestat dintr-o zi în alta. Oamenii au votat altul și cel în cauză este și azi liniștit, acasă la el, fără să fi avut vreo problemă. Puteau să-i atribuie și 100 dosare, că doar nu costa ceva! Alteori ,,lupta electorală” capătă forme barbare: bătăi ca la ușa cortului, tăierea anvelopelor la mașini, incendieri etc.

De fiecare dată când se recurge la astfel de metode murdare, se uită un lucru esențial: nu alegătorul, omul din popor este cel care judecă pe primar, senator, deputat sau președinte, ci instanța de judecată. Una este bârfa, calomnia, reclamația, alta este hotărârea judecătorească. Să umbli mai bine de o lună din sat în sat și din casă în casă ca să convingi pe fiecare că primarul comunei e ,,păcătos”, mi se pare că este un consum de energie demn pentru o cauză mai nobilă. Au crescut în același sat și au fost colegi la școală, iar acum… dușmani de moarte!

Alegerile trec, oamenii rămân. Mâine vor sta la aceeași masă și se vor privi în ochi, vor avea nevoie unul de altul la bine și la rău! Suntem într-un stat de drept și avem instituții specializate pe cercetări penale, care stabilesc, pe bază de probe admise de lege, vinovăția sau nevinovăția cuiva. Nici chiar poliția, parchetul, fiscul, Garda financiară și alte instituții asemănătoare nu stabilesc vinovăția definitivă a cuiva. Ele cel mult aplică o amendă, care poate fi contestată. Sentința o dă judecătorul. Abia după ce toate căile legale s-au epuizat, cel în cauză poate să fie socotit vinovat sau nevinovat. Abia atunci!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*