Copilul meu rămas cu tine,
Copilul nostru cel comun
Te-ntreabă tata de mai vine
De ce n-apare el pe drum
De ce un nene cu mustăți
Îmbracă pijamaua tatei
Și-i rupe chipul în bucăți
Și mă impune să-i zic ”Tati”.
De ce în nopți la patul meu
Doar îngerii mă frecventează
Și plapuma se face seu
De ochii mei ce lăcrimează
De ce copiii din ogradă
Mă înconjoară când mă văd
Și câinii mi se rup din zgardă
Și latră ca la un prăpăd
Cu ce-s de vină că n-am tată
Și n-am de-o gâză apărare
Ce bine e că nu-s o fată
Să-i fac mămucii supărare
Copilul meu rămas cu tine
Copilul nostru cel comun
Te-ntreabă tata de mai vine
De ce n-apare el pe drum…
Lasă un răspuns