Sub preşul Cotrocenilor…

Din marile promisiuni ale USL-ului nu a mai rămas nici măcar populismul. Pentru că, ajunşi la guvernare şi dând nas în nas cu „monstruoasa moştenire” lăsată de Boc-Ungureanu, adică un mare gol prin visterii, social-democraţii şi liberalii nu au putut plusa prea mult pe moneda reproşurilor şi a aruncării vinei pe vechile cabinete. Românii s-au săturat de această marotă, iar vehicularea ei chiar în plină campanie electorală se putea dovedi dezastruoasă.

Aşa că, Victor Ponta s-a pus pe aplicat petice reşapate. Vă dăm banii de pensii înapoi, dar îi impozităm. Ceea ce nu prea seamănă cu promisiunea iniţială. Aia în care se lăudau că dau toţi banii înapoi. Şi dacă nu seamănă cu propria-i promisiune, măcar să semene cu practicile guvernelor anterioare. Că, parcă şi mai repede decât guvernul lui Ungureanu, pachetul de plagiat al lui Ponta, servit drept guvern de sacrificiu, începe să semne cu executivul bietului Boc. Ba, destul de grabnic, cabinetul Ponta ar putea deveni chiar următorul cabinet Boc VI!

Pentru că, analizând gestul de „mare” mărinimie de a da banii pensionarilor înapoi, dar impozitaţi, nu poţi să nu te gândeşti că aceeaşi „mărie” nici măcar borurile de la pălărie nu şi le-a mai şters. Păi’, dacă Boc a luat, să zicem, şapte procente din pensii, iar Ponta le dă pe înapoi pe aceleaşi şapte, dar impozitate, nu se cheamă că ar fi exact cum Boc al VI-lea (ca guvern, desigur) ar fi luat de la început de la pensionari doar trei procente? Şi atunci, unde este diferenţa?

Unde este diferenţa dacă Ponta va întregii salariile bugetarilor în câte tranşe o vrea el, dar pentru asta va aplica tuturor românilor o „tranşă” usturătoare printr-o nouă taxă inclusă în preţul benzinei? Nu va părea că până şi Boc al VI-lea sau MRU „bis” ar fi fost mai temperaţi în formulele de spoliere a românilor?

Oricum, Victor Ponta se află în faţa unei mari probleme. Dacă nu-l va convinge pe Mugur Isărescu să intervină pentru a stopa căderea leului, atunci alegerile din toamnă nu vor prinde USL la urne. Cel puţin nu la cele electorale.

De fapt, este tot mai clar că PSD şi-a făcut greşit socotelile. L-a fericit pe Victor Ponta în visul acestuia de a fi premier, iar Traian Băsescu l-a numit (rămâne de văzut dacă îi va da şi  Dacianei aceeaşi replică pe care i-a dat-o lui „Pufuleţ”-consiliera când i-a făcut soţul, „că aşa a vrut sufleţelul ei!”, şef de servicii, iar acesta a cam dat, nu cu picioarele, ci pe de-a întregul prin şanţuri!), şi a oferit ţării un guvern din petice lipite cu adezivul plagiatului lui „las’ că merge şi aşa!”.

În fapt, au împins în faţă piese de umplutură pentru a ţine jucătorii „grei” pentru guvernele „adevărate” de după alegerile „mari”, fiind evident că un ministru intrat acum în scenă nu va mai avea loc nici măcar ca repetent la repetiţiile din toamnă. Cel puţin nu cei furăcioşi, intelectual!, ori cei ce ne promit că nu se scumpesc alimentele chiar dacă realitatea le arată şi lor acelaşi lucru: un leu care se desface din toate cusăturile.

Poate aşa vom înţelege că, dacă nu facem noi faţă preţurilor în lei expandate prin raportarea la un euro scăpat de dresorii de la BNR, cu atât mai rău vor sta lucrurile în momentul în care vom adopta acelaşi euro ca monedă naţională… Din fericire, probabil, nu vom mai fi puși în faţa unei asemnea dileme, Europa debarasându-se deja de aţa albă a unei uniuni monetare prea forţate pentru a ne mai face şi nouă loc în fracul monetar.

Ce ar trebui să facă Victor Pota? În primul rând, să privească pe geamlâcul de la BNR să vadă dacă într-adevăr schimbarea de guvern a produs dezmembrarea leului. Pentru că rocada de cabinete nu ar fi trebuit să se reflecte în oscilaţiile cursului mai mult de două-trei zile.

Or, dacă prăbuşirea tot continuă, înseamnă că este ceva în neregulă. Şi dacă nu pricepe calamburul şi nu-l descoase din fraternitatea dintre BNR şi Cotrocenii, atunci poate ar trebui să se întrebe: dacă numirea lui ca premier a produs aceast haos pe piaţa valutară, oare a cui plecare va îndrepta faptele? A lui, a lui Mugur Isărescu sau poate cea a consilierului-narator, Adrian Vasilescu? Vorba lui Traian, cel cu maidanezul în braţe pe treptele Muzeului Naţional de Istorie: „Ghici, ghiciorarea mea?”.

P.S.

 

Dacă Victor Ponta a aflat abia după câteva zile de mandat că nu sunt bani pentru alegerile din toamnă, ce ne-am fi făcut dacă prindea rocada de la guvern înainte ca vechiul guvern să fi alocat banii pentru locale? Căci, dacă va ajunge în toamnă şi tot va ridica din umeri că nu sunt bani de alegeri, cum va răspunde el surâsului cinic al preşedintelui despre rostul comasatelor? Sau poate că, bocind ceea ce ştia de mult, Victor Ponta ne pregăteşte pentru aplicarea aceloraşi măsuri de austeritate, dar ceva mai coafate? Că vorba aceea, şi otrava se ia mai usor dacă e învelită în glazură dulce, nu?!

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*