Doliu în catedrala Muzicii

Dintre toate florile pământului se dădea în vânt după liliac. Marele nostru maestru fotograf, Mihai Potârniche, a surprins-o  în repetate rânduri, admirând tufele liliachii din curtea casei din strada Mateevici. Are Marin Sorescu o trilogie, intitulată „La Lilieci”, în care poetul oltean vorbește cu morții, cum am vorbi noi cu viii. Maria Bieșu s-a rugat lui Dumnezeu s-o lase măcar până la înflorirea liliacului. Și Dumnezeu i-a ascultat rugile. A mai lăsat-o să vadă și bujorii înfloriți. Dar în dimineața de 16 mai, cea mai bună Cio-Cio-San din lume s-a stins din viață , la vârsta de 76 de ani.

Soprana suferea de mai mult timp de o boală incurabilă. Potrivit unor apropiați ai artistei, ea avea o formă gravă de leucemie. Maria Bieșu mărturisea într-un interviu: „Dacă muzica a fi fost viața mea, a trebuit să învăț să-i accept condițiile, oricât de dure ar fi fost ele”. Și le-a acceptat. O asemenea voce se împletește și se rostește la depărtări de secole.

Scriitoarea Claudia Partole i-a fost confidentă ilustrei interprete. A scris mult și inspirat despre Maria Bieșu, despre festivalurile „Invită Maria Bieșu”. Iată un crâmpei din cele relatate de harnica noastră scriitoare:” O voce poate învia visul unui autor de mult cufundat în veșnicie! O interpretare superbă a unei arii (de către solist, de către orchestră) poate descoperi ceva inedit, unic, nebănuit chiar nici dă către autor. și vocea unui singur cântăreț poate fi auzită în lume întru a ilustra harul unui neam întreg!”

Mă prind la gândul că marile noastre valori nu sunt ocrotite nici de stat, nu sunt puse în valoare nici de confrații noștri, ziariștii. Fonotecile noastre de aur de la Televiziune și Radio, din năbădăile nu știu cui, în cel mai bun caz sunt trecute la index sau uitate într-o fundătură de arhivă, pe care a pus stăpânire praful și uitarea. S-au filmat sute de kilometri de peliculă despre Maria Bieșu, dar cele mai inspirate și profesioniste rămân a fi cele din Italia de La Scala, din New York și Moscova. Să dea Domnul să greșesc, dar când am căutat în arhivele noastre material filmic despre regretații interpreți de muzică populară, interpreți de primă mărime, cum ar fi Teodor Negară, Maria Drăgan, Angela Păduraru, mai că nu aveai ce alege și culege.

Sunt câteva filme despre viața și activitatea marii dispărute, care au fost puse pe post rar de tot.

Așteptăm un film pe măsura talentului ei. Pentru că Mariile noastre ne-au ridicat Basarabia în slăvi. Printre ele a fost și Maria Cebotari și recent adormita Maria Bieșu, care de azi înainte se va odihni lângă maică-sa, iar Teatrul Național de Operă și Balet îi va purta numele  acum și în veac.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*