Recentele declaraţii ale ambasadorului Ungariei, în care acesta făcea fără pic de jenă propagandă înfiinţării unei autonomii maghiare, insistând pe necesitatea schimbării opticii şi a mentalităţii românilor majoritari pentru a privi mai „relaxaţi” chestiunea unei autonomii pe care doar noi o înţelegem greşit (!), ea nefiind, după spusele acestui oficial ungur, un factor de segregare, ci, dimpotrivă, un adevărat liant (uitând să precizeze că nu este vorba de un „liant” între românii majoritari şi etnicii maghiari, ci, poate, între etnicii de aici şi cei dintr-o altă zonă „autonomizată”), ar fi trebuit să producă o reacţie imediată la nivelul ministerului nostru de externe. Iar o chemare a ambasadorului la minister pentru a da explicaţii pentru aceste afirmaţii, prin funcția diplomatică ocupată cuvintele acestuia exprimând practic poziții oficiale ale Budapestei, era o prioritate de nivel zero. Mai ales că nici din Ungaria nu a venit vreun semnal de distanţare față de ideile radical-revizioniste ale unui ambasador aflat la post într-o ţară europeană. Ceea ce înseamnă că, deloc întâmplător, punctele de vedere sunt similare dincolo de simpla coincidență.
De fapt, se poate spune că ambasadorul de la Bucureşti a fost folosit ca vârf de lance al unei repoziţionării a Budapestei faţă de problema „stringentă” a etnicilor maghiari din bazinul carpatic, cu numai câteva zile înainte un parlamentar ungur lansând câteva avertismente cel puţin neruşinate. Astfel, acesta vorbea de o adevărată revizuire a logisticii şi strategiilor de acţiune ale Ungariei pentru a asigura o individualizare precisă a maghiarilor care, în toate ţările europene unde sunt prezenţi, ar fi chipurile supuşi unor procese de asimilare!
În fapt, pe fundalul schimbărilor care se produc în Europa, şi care ar putea duce în final chiar la destrămarea Uniunii Europene, Budapesta dă frâu liber tendinţelor revizioniste, forţând crearea şi recunoaşterea unor spaţii ilogice de identificare cultural-teritorială (!) înainte ca zarurile schimbărilor geostrategice, gata să fie azvârlite separat în fiecare ţară, după propriul interes naţional (mai puţin în România, unde guvernul pare amorţit în faţa unei reacţiei tot mai evidente de individualizare a intereselor ţărilor membre înspre apărarea propriilor interese) să fie aruncate.
Şi nu este o expunere diplomatică haotică a Budapestei. Deja, fiecare ţară începe să se poziţioneze altfel faţă de relaţia interes propriu versus interes „comun” european, iar pentru revizionişti momentul pare proprice pentru a încerca, într-un ultim asalt, să deseneze envclava maghiară pe ruinele fostului imperiu austro-ungar, ca o ultimă parte spre realizarea visului „Ungariei Mari”.
Or, cum declaraţiile făţiş în favoarea realizării unei autonomii a Ardealului făcute de un oficial al Statului Ungar nu pot fi decuplate de „avertismentul” dat de colegul lui parlamentar, explicaţiile ambasadorului se impun cât mai grabnic. Se va implica însă ministrul nostru de externe, Andrei Marga, în desfacerea iţelor din această nouă obrăznicie maghiară care, în oricare alt stat european, ar fi explodat deja ca o gravă imixtiune în problemele interne? Va reacţiona „externistul” Marga într-un fel? Sau va „profita” de faptul că pentru PSD acum sunt mai importante captările populiste pe marginea mesajelor electorale și va trece peste acest „incident”
Pentru că, prins în jocul unui populism desânţat, în care dă „amnistii” bugetarilor care ar fi trebuit să returneze o parte din sporurile pe care le-au primit incorect şi anunţă măriri de salarii într-o complicitate tot mai evidentă cu Banca Naţională, Victor Ponta nu pare să sesizeze problemele de o altă natură decât cele cu final electoral.
De altfel, dacă iniţial părea că liderul PSD a fost împins într-o capcană abilă întinsă de Traian Băsescu şi Mugur Isărescu, acea de a lăsa cursul valutar să explodeze pentru a face guvernarea USL imposibilă, acum pare că a fost vorba de cel puţin un „blat” între Palatul Victoria şi Banca Naţională. Care, neintervenind sub justificarea unei marote servite ori de câte ori Mugur Isărescu nu vrea să dea explicaţii, iar naratorul de serviciu al BNR, Adrian Vasilescu, nu este disponibil pentru a ne asigura că benzina „nu va ajunge niciodată la şase lei pe litru” (!), lasă cursul valutar şi, în consecinţă, preţul combustibililor să o ia razna. Pentru că un preţ mai mare la pompă înseamnă o cotă mai mare de taxe şi accize încasată la sacul bugetar, adică tocmai acei bani numai buni pentru a acoperi creşterile de salarii şi a a umple golurile lăsate de „amnistiile” care, deşi nici măcar nu vor fi resimţite ca o bunăstare de către segmentele vizate, va crea un balon inflaţionist ce va afecta întreaga societate. Nu acum, ci de la toamnă încolo, aşa cum ne-a asigurat şi guvernatorul dând explicaţii tehnico-agricole pentru nivelul minim istoric al inflaţiei de acum şi al unei inevitabile explozii inflaţioniste la toamnă, când, în realitate, toate explicaţiile sunt „tehnocrato”-electorale.
În asemenea condiţii, eventuala lipsă de reacţie a guvernului Ponta față de mârşăviile pe care ni le trânteşte acum ambasadorul Ungariei, indiferent că este supărat ori nu pe executivul MRU, care a promis verde-n codrul românesc după cât poftea UDMR, dar a plecat fără să rezolve toate „liniile” indicate, nu poate fi nicidecum privită ca o simplă „scăpare”.
P.S.:
Dacă este adevărat că Andrei Marga s-a numărat printre cei ce au generat ideea înfiinţării unei linii educaţionale „multiculturală”, în engleză și germană, care a acoperit jocurile pe linia maghiară, din cauza căreia ar fi şi căzut în dizgraţia intelectualilor pe plan local, fiind „extras” din structura politică zonală și adus „la centru” pentru a i se reabilita imaginea, atunci este de înţeles de ce nu a fost numit ca ministru acolo unde îi era locul. La ministerul Educaţie. I s-a alocat, în schimb, Ministerul de Externe, deşi ar fi trebuit ca „strategii” guvernului de alternanţă să-şi dea seama că tot se va ajunge într-o situaţie delicată.
Lasă un răspuns