Amenințarea restaurației în învățământ

Cine își pune speranțe prea mari în Guvernul Ponta va avea dezamăgirea excedentului din mai multe direcții: 1) voința premierului exuberant (care jubileaza la investitură, încât uită să se mai și închine) va fi moderată de rigorile crizei și de angajamentele comunitar-europene; 2) mesajul politic în numele USL va încerca să nu o compromită cel puțin până la alegerile parlamentare; 3) clientelismul politic, mai ales în condițiile unei așteptări de două mandate pentru social-democrați, se va manifesta disimulat și va fi greu de stăvilit; 4) vanitățile puterii vor risca schimbări necugetate cât să șteargă toate urmele guvernării PDL; 5) guvernarea lui Ponta va fi marcată de lupta pentru președinție, angajată împotriva dorinței unei majorități a electoratului de a avea președintele de altă culoare politică decât guvernul etc. Deocamdată, guvernul rabatabil încropit în grabă evidentă și sub impulsurile emoționale ale victoriei va fi nevoit să răspundă unor comandamente de agendă electorală fie amânând unele scadențe cum ar fi cele revendicativ-salariale, ceea ce s-ar putea simți la urne, fie trecând fără echivoc la pomeni electorale frontale, fiindcă românul se lasă încântat ușor de promisiuni și speranțe ieftine, ca mai apoi tot el să achite costurile naivității.

Unul dintre sectoarele pe care s-a bătut multă monedă de schimb electoral în ultimele două legislaturi, Învățământul, se va confrunta în mod evident cu tendințe restauraționiste păguboase; cu Sănătatea lucrurile stau precum cu Justiția – adică nu vor putea fi închise toate robinetele fiindcă, dacă nu va mai curge, măcar va trebui să pice. In DNA, dacă nu vor fi  tăiate elanurile, ele vor fi revanșard orientate spre PDL și clientela lui, așa încât un Adrian Năstase să pară o victimă grațiabilă a Traian Băsescu. Din păcate, în învățământul preuniversitar, efectul Andronescu se va resimți și din umbră știut fiind că, în domeniu, emulul are multe opinii și soluții originale. Revenirea la vechi forme de organizare și desfășurare a evaluării (teste naționale, bacalaureat, admitere în învățământul superior etc.), adoptarea unui nou curriculum național, poate și recentralizarea angajării personalului didactic vor conduce la o nouă Lege a Învățământului, care ar bulversa sistemul și așa zdruncinat deinechități, de ezitări, de  tatonări, de impas. La această dată, în învățământul preuniversitar se derulează pregătirile pentru angajarea/titularizarea descentralizată a personalului didactic, un prim pas spre autonomia unității de învățământ, după ce criteriul bugetului pe numărul de elevi a devenit deja operant. Delegarea unor responsabilități în seama consiliilor de administrație din școli e un act de normalitate, un pas firesc după ceilalți și în perspectiva altora.

Ruptura care s-ar putea crea este o evidentă stagnare morală a sistemului și asta numai din vanitățile înguste ale puterii executive, mai întâi, și ale celei legislative, mai apoi. Discontinuitățile formale în învățământ și în cultură conduc la amânarea profilării unui sistem propriu durabil de valori, ceea ce înseamnă lipsă de maturizare națională și dezvoltare socio-culturală haotică, lipsită de predictibilitate. Și apoi orice restaurație înseamnă cel puțin un pas înapoi și, implicit, dificultate trenantă în proiectarea progresului național.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*