Gustul dulce al libertății

Păşisem pe un tărâm necunoscut şi un fior plăcut ne-a inundat inimile. O anume emoţie ne-a cuprins sufletul că dorinţa de evadare din cochilia în care trăisem în propria ţară se înfăptuise. Gândurile deja se adunaseră din negurile zbuciumului de acasă şi acum pluteau liniştite sub soarele strălucitor al Italiei în adierea vântului mediteraneean. Mi-am adus aminte că de curând citisem despre operele lui Michelangelo, creatorul renumitelor sculpturi Pieta şi David, dar şi a picturii Capelei Sixtine de la Vatican, apoi despre Leonardo da Vinci cu celebrele sale opere Cina cea de Taină şi Gioconda sau Mona Lisa. Mi-am adus aminte cu plăcere de frumoşii ani ai studenţiei, când la Opera Română din Bucureşti, am vizionat spectacolele marilor compozitori italieni, Gioachino Rossini şi Giuseppe Verdi sau când în tihnă ascultam  Anotimpurile lui Antonio Lucio Vivaldi. Prin minte mi-au trecut numele poeţilor latini Ovidiu, Virgilu şi Lucreţiu, ale filozofilor Galileo Galilei şi Giordano Bruno şi nu în ultimul rând al lui Giuseppe Garibaldi, unificatorul Italiei moderne.

Pe moment mi-am făcut mari planuri de viitor ca să vizitez, împreună cu familia, frumoasa Veneţie cu splendorile oferite de canalele, podurile şi gondolele ce plutesc pe ape sub cerul înstelat şi să ascult în liniştea nopţii cântecul gondolierilor ce-şi plimbă perechile de îndrăgostiţi. Apoi să vizitez istorica Florenţa, un important centru cultural italian,  Milano cu renumitul Dom, legendara Romă, întemeiată de Romulus şi Remus, cu Colosseum şi Columna lui Traian unde sunt sculptate în basorelief scene din timpul luptelor dintre daci şi romani, statul Vatican ce reprezintă reşedinţa Bisericii Catolice din lume cu Piaţa şi Biserica San Pietro, Napoli cu vulcanul Vezuviu care la începutul erei noastre a acoperit cu lava sa oraşul Pompei, să admirăm vestitele grădini cu statuete, fântâni arteziene şi cascade ale Palatului Regal din Caserta sau să stăm lungiţi la soare pe plaja Mării Mediterane…

Dar câte nu poţi vedea într-o ţară cu o antichitate şi o istorie de invidiat!

Totul impresionează în Italia, începând de la acei arbori uriaşi, o specie de pin,  cu coroanele frumos toaletate, care se înalţă ca nişte ciuperci gigante cu pălăriile verzi, împodobind parcurile sau trotuarele străzilor sau dominând pe alocuri  crestele montane. Cu excepţia lanţului muntos al Alpilor din nordul ţării, spre sud, munţii sunt lipsiţi de păduri, fiind alcătuiţi mai mult din roci marine care pe ţărm uneori dispar abrupt în valurile înspumate ale Mediteranei scăldate-n razele astrului dogoritor al zilei. Destul de frecvent pe aceste “piramide” montane se ridică ruinele cetăţilor romane cu zidurile şi turnurile lor semeţe.

Un alt ornament natural ce domină zona de sud a Italiei sunt speciile de palmierii toaletaţi cu fantezie de localnici, dând grădinilor şi parcurilor o anume atracţie, impresionând prin impozanţa lor. În acelaşi timp balcoanele vilelor şi ale blocurilor abundă în ghivece cu flori. Nu lipsesc nici statuetele din curţile localnicilor cu Gesu şi Madona ( Iisus Hristos şi Fecioara Maria) sau cu Padre Pio. Apoi din aceleaşi curţi, dar mai ales din livezile de pe marginea şoselelor, te întâmpină cu fructele lor îmbietoare, portocali, mandarini, măslini, kiwi, rodi, smochini şi multe alte specii exotice.

În a doua duminică de când sosisem pe aceste meleaguri ne-am bucurat de splendorile oraşului-staţiune Gaeta şi de jocul fascinant oferit de valurile înspumate ale Mediteranei care se spărgeau zgomotos de abruptul stâncos al muntelui ce ieşea ca o insulă din adâncuri sau se revărsau peste nisipul fierbinte al plajei. Am simţit pentru prima oară în viaţă gustul foarte sărat al apelor acestei mări sub un soare strălucitor şi o briză reconfortantă.

Ne-am bălăcit ca nişte copii lipsiţi de grija zilei de mâine şi întreaga ziulică ne-am luptat cu valurile de aproape doi metri care ne răsturnau spre amuzamentul nostru. Uitasem de grijile şi frământările din ţară, rupându-ne de acea presiune psihologică şi stres care ne apăsa zi de zi. Simţeam cu adevărat gustul dulce al libertăţii! Evadasem într-un alt spaţiu uitând de grija stresantă de acasă a  zilei de mâine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*