Asta i-am putea spune lui Traian Băsescu pentru a-i aminti cât de solemn promitea că nu-l va desemna niciodată premier pe Victor Ponta. Din păcate, acelaşi lucru ar trebui să-i reamintim şi noului premier desemnat. Care, la rându-i, tuna din postura de personaj „Che Ghuevara”, pe care îl interpreta strâmb într-un roşu (ne)socialist, că nu va fi premier decât după ce va pleca răul răului politic dâmboviţean.
Aşa că, lucrurile, din nou, se echilibrează! Şi dacă s-au reglat ele în minutele şi minuta (!) de discuţii dintre cei doi de dinaintea pomposului anunţ, să vezi ce bine vor „coabita” interesele acestora de acum înainte. Ba, s-ar putea ca preşedintele să găsească în Victor Ponta acel premier la care visează!
„Niciodată să nu spui nicodată!”. Şi totuşi, Traian Băsescu a spus-o! Dar nu prea putem să-i râdem, în nas, trimiţându-l la colţ pentru felul în care a fost la rându-i pus la zid de către opoziţie. Sau, mai trist, de părţi din propriul partid şi structuri din cadrul minorităţilor lui dragi. Nu-l putem ironiza pentru că este evident că preşedintele chiar a gândit această mişcare. Şi a manipulat lucrurile pentru a ajunge în acest „impas”. Iar acel „niciodată”, pe care i-l trântea lui Victor Ponta în nas, se voia de fapt o provocare. O stârnire a orgoliilor tânărului politician.
O capcană în care Victor Ponta a intrat pe de-a întregul. Că s-a băgat el în cuşca politică a Cotrocenilor, voit ori nu, nu ar fi o problemă. Trist este că trage şi PSD-ul după el.
De fapt, capcana este bine întinsă. Şi nu-l vizează pe Victor Ponta ca personaj. Pentru că nu este el atât de important. Nici măcar pentru propriul partid, darămite pentru Traian Băsescu. Jocul de-a şoarecele şi pisica se va derula însă la capătul iţelor împletite în ghemul USL.
Numirea lui Ponta, deşi îi generează acestuia poate satisfacţii de moment, pe care nu le-a trăit nici măcar în timpul scurtei sale cariere de copilot trecut pe post de spectator, împinge PSD-ul în ţintarul guvernamental al reproşurilor din popor. Pentru că, da!, ţara, de la pensionar la şomer, de la mame la bolnavi, îşi va aduce acum aminte de promisiunile fără acoperire făcute de Victor Ponta. Care, ori de câte ori guvernele Boc şi MRU meştereau câte un matrapazlâc, nu se lua de guler cu aceştia, ci sufla calm în ceafa pensionarului, bugetarului, şomerului şi bolnavului de cancer că va rezolva opoziţia totul din prima clipă în care va ajunge la putere.
Or, ţara este deja atât de nerăbdătoare încât, nu va aştepta minunile chiar din primele „30 de secunde” de la investirea guvernului, dar nici nu o să întindă plapuma peticită a răbdării până la alegerile din toamnă.
Iar cea ce nu se va fi erodat din imaginea şi procentele USL în perioada de guvernare „de sacrificiu”, când, mai ales PSD, care a dat premierul, se va duce procent după procent la vale, despuindu-se de încrederea în faţa neputinţei (logice) de a îndrepta lucrurile ilogice pe măsura aşteptărilor elctoratului, se va destrăma prin activarea agenţilor portocalii infiltraţi. Iar aici principalul vizat va fi liberalul PNL pus faţă în faţă cu alternativa liberalului din reînvierea alianţei D.A.
Evident, nu ne va fi dat să vedem o migraţie în masă, în sens invers, de la PNL-ul ajuns în pragul erodării din cauza guvernării cu PSD înspre un PDL înverzit în mişcări cu titulaturi „de acoperire”. Dar lucrurile nu vor fi nici prea departe. Asta dacă liberalii vor sta până la sfârşit în guvernarea „de sacrificiu” ca parte a USL!
Pe de altă parte, întrebarea este: a meritat această asumare a responsabilităţilor? Iar răsunsul este evident, chiar dacă vom avea un USL mult mai rupt pe la colţurile „triadei” sale după ce va fi trecut pe la butoanele guvernării. A meritat pentru faptul că UDMR a fost în sfârşit scoasă de la guvernare! Iar cât timp PSD ori PNL nu vor fi făcut blatul cu UDMR, asumarea guvernării va fi fost meritată.
Este însă important ca USL să folosească eficient fiecare zi de după investirea guvernului său. În primul rând pentru a scoate colţii pe care i-a lăsat maghiarimea politică prin agenţii, ministere şi deconcentrate.
Iar războiul politic pe care nu l-a dus, de fapt, din opoziţie USL-ul cu PDL, trebuie acum declanşat. Căci ar fi o greşeală ca USL, preocupată de guvernare (şi fericită că a ajuns acolo, să uite de PDL, să-l lase în colţul său unde acesta se va putea reface). Deja trecerea moţiunii şi căderea guvernului MRU s-au aşezat ca un bandaj la hemoragia din PDL. Dacă USL va închide şi uşile „racolărilor”, după cum a anunţat că va face după trecerea moţiunii, va fi deja un al doilea câştig pentru PDL, stopându-se astfel total procesul de pierderea a propriei materii, cam necenuşii, din interiorul său.
Iar dacă prăbuşirea PDL-ului se va opri, fie şi acolo, în preajma ghenei politice, sub noua culoare, noile sloganuri şi, mai ales, sub masca alianţelor formale, formaţiunea va începe să recupereze procentele pierdute.
În plus, liderii USL nu ar trebui să se îmbete cu apa rece a scurtului moment de fericire, ci ar trebui să fie atenţi la „ambientul” social-politic şi economic al aducerii lor la guvernare. Prăbuşirea dramatică a leului cu doar câteva zile înainte de votarea moţiunii, pierderea fondurilor europene de către vechiul guvern, ieşirea la lumină a pretenţiilor anumitor investitori, pretenţii mascate în clauzele unor contracte prin a căror desecretizare noul executiv va fi pus în faţa unor decizii radicale, aducerea misiunii FMI la Bucureşti şi ironizarea deloc fină a acesteia de către Traian Băsescu, toate au fost făcute pentru a pregăti un spaţiu ostil guvernării USL.
Poate de aceea era atât de vesel preşedintele la anunţarea premierului desemnat.
Pentru că le-a ieşit celor din USL ce şi-au dorit, dar în condiţiile pregătite de el!
Lasă un răspuns