Puțin fotbal!

– Domnule profesor ION  COJA, știu că vă place fotbalul, ba chiar vă pricepeți: Ați jucat fotbal!

– Am fost golgheter pe plaja de la Trei Papuci, nu mai zic în echipa școlii… Nu mi-aduc aminte să fi jucat vreun meci în care să nu fi dat gol.

– Pe ce post ați jucat?

Pe postul de golgheter, nu ți-am spus?! Stăteam la pomană! Nu e ușor să fii singur cu portarul! Nu prea ai nicio scuză dacă ai ratat!

– Vă solicit un scurt comentariu la cele două semifinale, din care au fost eliminate echipele spaniole! Mi-aduc aminte că, în urmă cu câțiva ani, ați făcut un comentariu interesant pe marginea finalei pierdute de Chelsea la Moscova. În acel comentariu ați făcut afirmația că Dumnezeu se uită la meciurile de fotbal și, precum Îi este în fire, nu lasă lucrurile să se desfășoare la întâmplare. Vedeți mâna Domnului și în ce s-a întâmplat marți și miercuri în Spania, la Madrid și Barcelona?

Dumneata nu o vezi?… Nu mi-e clar de ce a pierdut Barcelona! Poate că jucătorul lovit de Terry a simulat duritatea loviturii. Poate că l-a înjurat de mamă pe englez, știind că acesta nu se poate abține să nu riposteze la așa ceva! Poate că l-a scuipat pe Terry, ceea ce un arbitru nu poate sesiza… Nu știm exact ce a fost între cei doi jucători. Rămasă în zece oameni, dacă era pe nedrept, Chelsea nu putea să nu atragă bunăvoința Domnului… Dar poate că mă înșel!… Nu mă înșel însă în privința Realului, a Madridului! Madridul merita să piardă încă înainte de a începe meciul! Păcatul cu care și-a atras mânia divină s-a petrecut în noaptea de marți, când eliminarea Barcelonei a scos în stradă tot Madridul! O bucurie mai vinovată nici că se poate imagina! Bucurie pe care a trăit-o și Cristian Ronaldo, văzând că Barcelona pierde pe piciorul marelui său rival! Se și vedea declarat a fi el cel mai mare jucător din lume! Trufia și invidia sunt cele mai mari păcate întru Domnul!

– Așa ceva se mai întâlnește și pe la noi! Cunoașteți declarația dlui Borcea, de la Dinamo, cât de mult a suferit el în seara când Steaua a câștigat Cupa Campionilor!

Te rog să nu strici cuvîntul domn pentru un animal! O asemenea reacție probabil că nici animalică nu poate fi numită!… Era de neconceput, până de curând, ca în spațiul public românesc să auzi așa ceva! De câțiva ani însă, suporterii steliști se bucură când CFR Cluj sau Dinamo este eliminată, dinamoviștii și rapidiștii se bucură când Steaua e bătută! Și așa mai departe! Ăștia nu sunt suporteri, ci de-cervelați! Des-creierați! N-au minte nici cât o minge dezumflată! Eu nu sunt dinamovist nici cu poliția!… Am fost stelist, cu Sportul Studențesc am ținut când a re-apărut și cu Progresul… Firește, mai presus de orice, țin cu Farul! Dar mă duceam la meciurile internaționale ale lui Dinamo, pe 23 August. Se umplea stadionul ca la celebrele cuplaje bucureștene, cu aceiași spectatori. Adică, din 80.000 de spectatori numai o pătrime erau dinamoviști. Restul erau care stelist, care rapidist etc. Dar la acele meciuri toți eram dinamoviști!… Am fost, țin minte, la un asemenea meci cu un prieten care tocmai suferise un grav abuz al miliției, fusese închis degeaba câteva luni până s-a stabilit că este nevinovat. Proaspăt eliberat am mers la meciul lui Dinamo cu o echipă din Anglia, parcă. Am făcut amândoi galerie pentru Dinamo! Ba m-am mirat că a fost mai „vocal” decât mine! Dar m-aș fi mirat mult mai tare dacă l-aș fi văzut că ține cu adversarii lui Dinamo!… Un om normal! Incapabil de borcisme!

– Borcisme ați spus sau porcisme? N-am auzit bine!

– Fugi, domne, de aici? Ce rău ți-au făcut porcii?!

În concluzie?

– Dumnezeu a pedepsit ura stupidă dintre catalani și spanioli, disponibilitatea lor de a se rupe unii de alții, absolut iresponsabilă! Solidaritatea comunitară, a celor ce locuim în același bloc, pe aceeași stradă, în același oraș, în aceeași țară, e atât de naturală, de firească, lăsată adică de la Dumnezeu, încât madrilenii și barcelonezii nu puteau să nu stârnească decât lehamite și scârbă în înaltul Cerurilor. Păcat! N-am ținut niciodată cu Chelsea sau cu Bayern… Poate de acum încolo, dacă mai am timp. Dar stai un pic și te gândște, dacă se ajungea la o finală Real Madrid – FC Barcelona! La ce explozii de ură am fi asistat pe teren, în tribune și în Spania! Așa, că au pierdut amândouă echipele, se potolesc nebunii! I-a potolit Dumnezeu! Să meargă spaniolii în frumoasele lor catedrale și să-I mulțumească Domnului pentru mila ce I s-a făcut de Spania și nu a permis la Munchen un meci între Real și Barça. Cine știe ce catastrofă ireparabilă se putea produce! Bine că i-a cumințit Dumnezeu! Să le mulțumească spaniolii și lui Ruben and comp, și lui Drogba &comp.    

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*