Falsul optimism al unui premier de împrumut

Într-o emisiune televizată, premierul României, Mihai Răzvan Ungureanu, a relevat într-un context argumentativ exhaustiv că problemele românilor sunt aceleași, numai abordările sunt diferite. Din discuțiile punctuale cu moderatorii, a reieșit explicit că relația cu președintele Traian Băsescu este una foarte bună, foarte normală, ca între doi oameni responsabili, deși nu e mereu liniară, e însă fără reproșuri, ceea ce nu-l împiedică pe prim-ministru  să-și exprime respectul pentru Călin Popescu Tăriceanu – „un bun prim-ministru, un model de politețe pentru mulți din PNL”. Observația s-a extins și asupra autosuspendării sale din PNL, fără a da însă detalii, dar lăsând a se înțelege  că oricând poate să meargă în Consiliul Național Liberal să explice de ce nu se retrage din partid.

Explicația a venit totuși cu abilitate ceva mai târziu, când a precizat că, opțional, se regăsește pe centru-dreapta în politica românească. Revenind însă la problemele fierbinți din actualitatea politică, Ungureanu s-a declarat convins că există un număr mare de așteptări și de la Guvern și de la PDL, de unde și pledoaria sa pentru statul minimal care trebuie să se situeze la dispoziția nevoilor cetățenești, nu deasupra acestora. Din această cauză s-a ajuns astfel la situația acutizată a restituirilor în cazul foștilor proprietari deposedați abuziv în regimul comunist, problemă amânată de toate guvernele care s-au susccedat în ultimii 22 de ani. Astăzi deja somațiile de la CEDO sunt tot mai categorice.

Premierul recunoaște seriozitatea problemei și cere scuze tuturor acelora care nu au reușit să fie repuși în drepturile lor firești, cauza fiind  legislația ineficientă promulgată în acest sens; zece acte normative total inoperante, în timp ce în Ungaria sau Polonia au fost suficiente prin voință politică fără echivoc doar două legi eficiente. În plus, și atunci când s-au soluționat unele cereri, subiectivismul și-a spus cuvântul, așa încât un audit pe această linie ar putea găsi culpe de natură penală. În acest timp, circa 40.000 de dosare stau necitite în arhiva ANPR și numai 1700 de cereri au fost soluționate până acum, iar pentru cele 2500 de dosare aflate în atenția CEDO ar trebui să se achite o sumă totală în echivalentul a 12 la sută din PIB-ul României. Guvernul, a mai menționat Ungureanu, are în atenție un proiect de lege, dar acesta va trece prin Parlament, unde ar putea să fie respins sau ar putea să fie amendat fundamental. La acest capitol, spunea premierul, „decontez 22 de ani de retorică electorală”!

Aceeași situație se semnalează și în cazul Roșia Montana; investitorul străin rămâne de 13 ani în așteptare fără a i se da încă o soluție, deși este nevoie presantă de locuri de muncă și de venituri la bugetul de stat. Blocajul  a survenit din cauza lipsei de avize, pe când la Cupru Min nu a funcționat negocierea pe contract. Mihai Răzvan Ungureanu a avansat convingerea că prin privatizare poți salva ceea ce nu merge, deși înainte de a ajunge în fruntea Executivului a avut momente în care a crezut că în România nimic nu se mai poate îndrepta.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*