Vrăjmașii Învierii

De mai bine de douăzeci de ani, de când ziarele și posturile de televiziune și de radio își pot permite să scrie orice, despre oricine și oricum, de când avem acces la internet și informația se vehiculează cu multă ușurință, an de an, în Postul Mare, în preajma Sfintelor Paști, apar tot felul de aberații privind pe Mântuitorul și Învierea Sa. Unele vorbesc de Domnul Hristos ca despre un om oarecare, cu familie, cu soție și copii, altele că e doar o poveste, că Învierea nu a fost reală, că Lumina de la Ierusalim ar fi o ,,șmecherie popească” și multe altele asemenea.

Nici  anul acesta nu am fost scutiți de astfel de eculubrații. Dacă în anii trecuți se spunea că Giulgiul din Torino este o farsă și un fals realizat cu câteva secole în urmă, anul acesta ,,savanții” de ocazie revin și spun că Giulgiul este adevărat, în sensul că el este pânza în care a fost înfășurat trupul lui Iisus. Când au spus adevărul?

Deși s-au scris cărți masive și nenumărate despre adevărul Învierii Domnului, despre argumentele incontestabile privind realitatea Învierii, un domn de prin Anglia se trezește abia acum, habar nu are de toate acestea, ci reia ,,melodia” prea cunoscută, pe care o fredonează vrăjmașii lui Hristos de două mii de ani: Domnul Iisus n-a înviat!  Stimabilul englezoi vine cu argumentul ,,forte”: apostolii au văzut imaginea de pe giulgiu și au ajuns la concluzia că Domnul a înviat. Altfel spus, ei au fost păcăliți. Iată că acum Giulgiu devine argumentul Învierii. ,,Teoria” este preluată pe toate canalele, ca o mare descoperire, care anunță ,,prăbușirea creștinismului”.

Asemenea teorii sunt făcute la birou de oameni care nu au nimic în comun cu creștinismul, ci sunt gata să batjocorească pe oricine și orice. Omul acela nu a citit Sfintele Evanghelii.  Ar fi aflat de acolo, fără putință de tăgadă adevărul Învierii. Ar fi aflat că Mântuitorul S-a arătat timp de 40 de zile după Înviere de nenumărate ori atât Sfinților Apostoli, femeilor mironosițe, apropiaților Săi, dar și la grupuri mari de oameni de până la 500 de persoane. A vorbit cu ei, a mâncat cu ei, S-a lăsat pipăit. Cazul apostolului Toma este evident în acest sens.  Stimabilul englezoi nu cunoaște nici istoria creștinismului.

Altfel ar fi aflat că tocmai acei ucenici și apostoli, care se conving de adevărul Învierii cu propriile lor simțuri (văz, auz, pipăit) își vor petrece tot restul vieții propovăduindu-L pe Hristos, învățătura și minunile Lui. Acei Apostoli vor suferi bătăi, înjurături, temniță și moarte pentru că-L propoveduiau pe Hristos Cel Înviat. Nu aveau nici o recompensă din partea nimănui, decât speranța unei recompense după moarte. Numai niște oameni pătrunși până în măduva oaselor de adevărul Învierii puteau să facă așa ceva. Nu-ți dai viața pentru o iluzie, pentru o farsă. Au avut dreptate Sfinții Părinți, când au rânduit ca slujba de Sfintele Paști să aibă chiar la începutul ei, după citirea Sfintei Evanghelii a Învierii, stihuri de genul: ,,Precum se stinge fumul, așa să piară vrăjmașii de la fața Domnului!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*