O eroare cu cireși în floare

Aprinși de alb ca de-o eroare

Cireșii mei au dat în floare

De zumzăie dumnezeiesc albini

Tu ce mai faci, mămico, în străini?

 

La voi o fi potop de flori în rai

La noi e carantină grea de guturai

Că primăvara-i mult întârziată

Și are frig pe la nădragi, în bată,

 

Iar zarzării  s-au moleșit încă din fașă

Și numai păpădia ca un porc se-ngrașă

Ca o arătare bleagă  vine pe o cărărușă

Bursucul care n-are nici un pai în gușă

 

Furnici mai lenevesc în tristul furnicar,

Un graur în frac slinos de biet coșar

Se laudă c-un cântec rupt din discotecă

Și-și face cale strâmbă pe-o potecă.

 

În fond e primăvară ce-n toate va erupe

Și sufletu-mi pe grâie verzi o să se surpe

Ca să ajungă în veri la tainic seceriș–

Podoabă galbenă cu mâinile cruciș

 

Iar din tării vor curge veșnic primăveri

Să-și amintească ce a fost mai ieri

Și să mă ia drăguț de dalbe subsiori

Ca să-mi arate cireșul fără de flori.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*