Pe parcursul ultimului an în spaţiul mediatic de pe malul Bîcului se face multă tam-tam în jurul anului 1812, de parcă elucidarea evenimentelor istorice legate de acest fatidic an, care au dus la anexarea de către imperiul rus a jumătate din teritoriul Principatului Moldova, ar rezolva toate problemele cu care se confruntă acest stat artificial pe nume R. Moldova…
Nu pun la îndoială necesitatea cunoaşterii de către întreaga societate, mai ales de tînăra generaţie, a istoriei naţionale, în special, a istoriei Basarabiei, dar dacă ni se serveşte o istorie trunchiată şi incompletă şi se pune accentual pe unele date istorice lipsite de actualitate, şi fără relevanţă asupra prezentului şi viitorului românilor dintre Prut şi Nistru, aceste ,,strădanii” aduc mai mult a manipulare, deviere şi sustragere de la problemele cu adevărat arzătoare cu care se confruntă Republica Molotov-Ribbentrop şi populaţia acesteia. Să nu cunoască fondatorii acestei ,,Mişcări…” (dnii Moşanu, Tănase, Negrei, Negru, Dragnev ş.a.m.d.) faptul că consecinţele anului 1812 au fost lichidate încă la 27 martie 1918? Mai mult, prin semnarea ,,Tratatului de Prietenie şi Fraternitate dintre Rusia şi Turcia din 16 martie 1921” (МОСКОВСКИЙ ДОГОВОР МЕЖДУ РОССИЕЙ И ТУРЦИЕЙ 16 марта 1921 года), (îl puteţi găsi pe site-ul http://www.amsi.ge/istoria/sab/moskovi.html ) Rusia a recunoscut, de fapt, nulitatea Tratatului de Pace de la Bucureşti din 16 mai 1812 dintre Rusia şi Turcia şi, implicit, Unirea Basarabiei cu România.
Or, mă întreb: să nu aibă cunoştinţă cei din ,,Mişcarea Anul 1812” de existenţa acestui ,,Tratat…”? Nu cred! Şi atunci, de ce nici un istoric n-a pomenit niciodată despre el? Să fie o simplă ,,scăpare din vedere”? Puţin probabil…
Subliniez încă o dată: consecinţele anului 1812 au fost lichidate încă la 27 martie 1918, în schimb, cele ale anului 1940 le resimţim şi azi! De ce, atunci, istoricii noştri, toată intelectualitatea din RM nu se coalizează într-o ,,MIŞCARE pt LICHIDAREA CONSECINŢELOR PACTULUI STALIN-HITLER”? Mai ales că acest Pact criminal a fost condamnat şi declarat nul ab initio chiar de cele două părţi semnatare, URSS şi Germania… Să nu uităm că însăşi ,,Declaraţia de Independenţă a R.Moldova” ne îndeamnă să ,,ne construim prezentul şi viitorul în spaţiul etnic şi istoric al devenirii noastre naţionale”, iar Actele Internaţionale în domeniu (Actul Final de la Helsinki din 1975, Carta de la Paris pentru o nouă Europă, 1990 ş.a.) stipulează clar că frontierele dintre state pot fi modificate prin mijloace paşnice cu acordul părţilor! De ce istorici gen Anatol Petrencu (vă mai aduceţi aminte de serialul de emisiuni de la VB ,,Procesul comunismului”?) tot încearcă să ne convingă că ,,reeditarea anului 1918 nu mai e posibilă, că acum avem o altă situaţie”?
Să nu cunoască dnii respectivi că acum, după ce România a devenit membru consolidat al UE şi NATO, avem o situaţie de 1.000 de ori mai favorabilă ca în 1918? Şi, în sfîrşit, cui îi convine perpetuarea consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop? Cineva vrea cu orice preţ şă aibă ,,ţară”, chiar cu preţul stingerii fiinţei naţionale din aceste teritorii… Pt aceştia ,,Ţara” se termină la Prut, adevăraţi urmaşi ai lui Hitler şi Stalin, ce mai… Cît n-ar fi de paradoxal, astăzi nu Rusia este cea care ne împiedică să revenim la trupul Patriei-mamă, ci chiar cozile noastre de topor, ajunşi din întîmplare în fruntea acestei anomalii istorice, R.Moldova… Cît o să-i mai răbdăm, fraţilor!
Lasă un răspuns