La cât de disperată era să-și vândă în pragul sărbătorilor pascale noua imagine electorală, duduia Udrea ar fi fost în stare să iasă și dintr-un ou… Norocul ei, dar și al nostru!, a fost că oricum nu (mai) încăpea într-unul. De ifose și fițe, desigur…
S-a mulțumit dară să pozeze pe fundalul unui peisaj de verde spălăcit. Acel verde-salată, mai apropiat de sensul de mers al țării de după dezastrul pe care l-a produs „vechiul” PDL, decât verdele „pascal” specific unei atmosfere sincere de sărbătoare.
Un truc vechi al imaginii de siguranță și coeziune de filială, dar în care zâmbea fals, căci nici nu poate altfel, dimpreună cu alte personaje insipide.
Un poster al candidaților de București care ar fi trebuit să fie, ca mesaj, mai ieftin și mai eficient decât cărțile poștale individuale. Acele felicitări pascale la care s-au dedat câțiva candidați, inclusiv bizarul Theodor Paleologu, care a renunțat la stilul său politic „altfel” pentru a se folosi de sistemul consacrat al adreselor de corespondență post-recensământ pentru a trimite, deopotrivă cu alți vânători electorali, scrisorele de înmuiere a inimii cetățeanului. Neturmentat, ci înfuriat de cele prin care a trecut.
De astă dată, duduia nu a mai pozat în peisajul „Tabu” al rochiilor „din plastice”, mulate povocator, ci în atmosfera de veselie siluită a partidului în decolorare. Iar dacă până mai ieri, șefa de filială, de minister și de orice, se contura oarecum febril peste portocaliul politic, amplasarea ei în noul context cromatic, de spălare a creierului electoral, a dezavantajat-o masiv. Pentru că verdele de câmp al „noului” PDL ar fi fost mai potrivit unui afiș de produs ecologic decât imagini toxice de partid. Un verde curgător ca un islaz pe care s-ar fi profilat mai nimerit, nu vertrebatele politice, oricum pocite, ci bălțatele dornice de „iarba verde de acasă” a imnului democrat-liberal.
Mai mult, duduia „kinder”-cocoș, surpriză doar ca fel de viciere a atmosferei pascale, nu ca ispită politică, s-a înfățișat pe fundalul verdelui-pajiște dimpreună cu grupul iepuroilor de filială. Care, la rândul lor, ar fi trebuit să înmoaie prin imaginea de iertare pascală colectivă, promovată pesemne de un masochist cu rang de consilier de coteț electoral, inima bucureștenilor.
Dar, cine să o facă? Un iepure șchiop care stă fudul pe mormanele de gunoi bucureștean ca o rozătoare care abia așteaptă să-și înfigă colții în cotloanele financiare de sector? Un alt iepuroi, neșchiop de astă dată, ci durduliu și cam neîngrijit la aspect (că așa trebuie să arate gospodarul luat de la treburi, nebărbierit și asudat), pe care noul ambalaj electoral s-ar putea să-l nimerească la rostul juridic al pocinoagele făcute? Greu de închipuit o îndreptare a greaței electorului cu asemenea imagini…
E drept, oferta a cuprins în coșul pascal al „noului” PDL București și o iepuroaică mai „sulfinată” prin munca de partid. Dar, în asamblu, tot o imagine jalnică s-a conturat. Un verde de pajiște care nu a reușit să acopere prin firele buruienilor toate cojile sfărâmate din portocaliul de mai ieri. Și, în fond, ce e iepure, ca iepurele va sfârși în cuptorul alegerilor din iunie…
Da, poate că PDL a reușit să se spoiască pe afară! Dar tot nu i-a ajuns vopseaua decât de un cotlon unde și-a înghesuit de grabă candidații. Iar prin asta nu înseamnă că a și convins alegătorul (sau că îl va convinge în timpul rămas). Cel puțin nu prin acel verde-salată pe care îl ține duduia șefă de islaz politic la braț, în locul genții portocalii „Louis Vuitton”. Ba, dacă privim în timp, la ceasurile în care micul Boc se ținea tare de coada coasei, și punem în imagine noua pajiște servită de Elena Udrea ca însemn electoral, ne apropiem poate de un final mult mai potrivit pentru PDL.
Vor fi dară niște alegeri cu foarte mult verde. Cu nuanțe nenumărate, de la verdele-„salată”, la cel „prăzuliu” ori „sparanghel”, toate menite să amețească electoratul. E culoarea anului și o vor folosi toți candidații, fățiș sau pe sub haine, precum violetul odinioară.
Problema este, cel puțin pentru PDL, primul oficializat la rebrenduire, că, oricât ar fi de verde, „kinderul” s-ar putea cloci până la vară. Și tot se va da de gol prin putoarea de tomberon portocaliu.
P.S.:
Prigoană și-a scos din trusoul casnic celebrul plici. Neinspirat gest, însă. Pentru a nu spune provocator. Pentru că mesajul pe care l-ar putea percepe electoratul, nu va fi nicicum cel de snoavă ori manelism la domiciliu cu rufele spălate în public, ci unul cu mult mai puțin poetic. Acela de a ne prinde pe toți, ca pe niște muște, în tomberonul lui politic. Sau poate că pliciul este, de fapt, pentru „doamna de fier”?!
Lasă un răspuns