Erorile şi ororile unei analize politice

După ce s-a consumat discursul din Parlament al lui Victor Ponta, de joi, 9 februrie a.c., a apărut  articolul, plin de ifose, intitulat „Lumea lui Băsescu se sfârșește. Ponta ne-a arătat un fragment din ce va urma…”, al lui Dan Sultănescu. Fireşte, ca să analizez fiecare idee sau frază ar trebui să fac un alt articol, mult mai lung decît al Sultănescului. Şi nu merită. Este, însă, necesar să îi aplicăm cîteva corecţii!

Articolul este bombastic – chiar „gongoric”, aş zice, dacă prin asocierea cu Sultănescu nu l-aş supăra pe Luis de Góngora – şi are doar scopul de a-l făţui pe Victor Ponta,  prezentîndu-l ca pe omul viitorului, viitorul prim-ministru (se subînţelege, cu liberal-monarhistul Crin Antonescu „Preşedinte“; de aceea sunt nevoit să repet că „liberal-monarhism” înseamnă schizofrenie politică). De exemplu, acest „analist politic“ zice plin de fatuitate: „Dar finalul e inevitabil. Traian Basescu si lumea lui nu vor mai defini viitorul nostru. Si, odata cu el, ar fi util pentru aceasta natiune sa dispara si esenta acestei lumi. Ma refer la acel mod de a face politica (agresiv, irational, incult dar tupeist, netransparent, plin de ura, de rautate si de dispret, axat pe instigarea unora impotriva altora, maniheist) pe care Traian Basescu l-a adus Romaniei in ultimii 10-12 ani […]. Acum, doar 7-8 la suta dinte [sic] romani mai sunt dispusi sa asculte cate ceva din partea presedintelui. Lumea lui Basescu moare. Treptat, dar sigur!“ Stil gongoric, preţios, căutat, emfatic, grandilocvent, dar găunos.

Mai încolo, urmează ideea creaţă – parţial concluzivă, pînă aici – că dispariţia lumii lui Băsescu „va crea un vid. Un vid moral, un vid valoric, un vid de speranta si de perspectiva“. Pasajul este cel puţin caraghios, în genul lui Rică Venturiano, ridiculizat de „Nenea Iancu“. Dar, îndeosebi, este niţel mai mult absurd, întrucît nu poate apărea „un vid de speranţă şi de perspectivă“ prin dispariţia „lumii lui Băsescu“. Dimpotrivă, va năpădi speranţa – deja existentă in nuce –, căci de ce am vrea să scăpăm de regimul Băsescu dacă nu am avea înfiripată speranţa că abia de atunci încolo ne va fi mai bine şi vom avea perspectiva venirii indubitabile a acestui bine? Chiar raţiunea de a fi a „analizei politice“ analizate aici se bazează pe existenţa actuală a speranţei că „lumea lui Băsescu se sfîrşeşte“!

În fond, dispariţia unui sistem imoral, non-valoric – sau, mai degrabă, antivaloric: vezi promovarea Ebei la Parlamentul European, deşi este o gîsculiţă, tocmai fiindcă este „fata lu’ tata“, care a trecut prin şcoală ca gîsca prin apă, dar a ajuns europarlamentar fiind proptită bine, ea, EBA, nefiind, vorba veche, „talentată, ci tare-n tată“ –, dispariţia acestui sistem, zic, nu va crea un vid, ci, dimpotrivă, va lăsa loc revenirii moralităţii, valorii, meritocraţiei. Greu de ştiut cui îi va reveni meritul de a reinstitui aceste valori, întrucît, în mod esenţial, autorul uită că regimul Băsescu nu este decît forma accentuată, exacerbată a prelungirii regimului F.S.N.-ist, P.S.D.-ist, P.D.-ist, P.N.L.-ist, U.D.M.R.-ist, P.N.Ţ.C.D.-ist, U.F.D.-ist, P.U.R.-ist etc., adică a regimului cleptocrației, din care Băsescu a făcut parte, iar Ponta nu este decît varianta edulcorată, făţuită – ca să ia faţa proştilor! –, aşa cum o face acest ilogic Dan Sultănescu.

Apoi, urmează lustruirea cu osîrdie a lui Ponta. „In acest context, discursul lui Ponta a creat o bresa. A inceput sa umple acel vid. Si a deschis o noua zona de comunicare cu o categorie enorm de mare de cetateni care, pana acum, nu mai erau de loc interesati de politica“. Acum, fireşte, vor deveni, brusc, interesaţi pentru comunicare politică după ce au văzut cum „avatollahul” Sorin Frunzăverde– prim-vicele P.D.L.-ist – a cotit-o, hoţeşte, cu toată clica lui, la P.N.L., al cărui preşedinte, Crin Antonescu, se calificase în discursul anti-băsist şi, evident, anti-P.D.L.-ist şi, implicit, anti Sorin Frunzăverde! Acum „Crin“ aplică sloganul „Corupţii lor sunt răi, corupţii noştri sunt buni!“ Acum, poate, electorii se vor dumiri mai bine despre ceea ce a însemnat „breşa creată de Ponta“: deschiderea zăgazului pentru scurgerea scursorilor – sau, academic zis, migrarea cleptocraţilor – dintr-un partid în altul, spre a se menţine tot ei la Putere, ca să nu rămînă fără „miere“, sau, zis mai popular, fără „ciolan“.

Dar lumea „plin de ură, de răutate [ura şi răutatea n-or fi fiind echivalente?!] şi de dispreţ, axat pe instigarea unora împotriva altora, maniheist“, pe care Dan Sultănescu o voia expiată odată cu sfîrşitul lumii lui Băsescu o vedem bine înfiptă în dictatura lui Crin Antonescu, pe care o laudă Sultănescu ridicîndu-i osanale lui Ponta, lider al U.S.L. şi „coleg cu Crin“, cum îl alintă Ponta. Într-adevăr, în avanpremiera campaniei electorale, „Crin“ l-a mătrăşit ieri – fiindcă ar fi fost indisciplinat– pe un lider important al P.N.L., Andrei Chiliman, fondator al P.N.L. şi parlamentar în două mandate, fost susţinător important al lui Crin Antonescu, pe care-l acuză că „i-a înfipt cuțitul pe la spate”, făcînd, astfel, un serviciu actualei Puteri! Dictatorul de mucava îl primeşte cu braţele de deschise pe duşmanul băsist de mai ieri, prim-vice-preşedintele P.D.L., Sorin Frunzăverde– simţindu-se „onorat“ de venirea lui, cu care „să facă o dreaptă modernă“ – dar, totodată,  îl uşuie pe Andrei Chiliman, pilonul P.N.L., care i-a asigurat alegerea ca senator!

Iată de ce nu poate să dispară „lumea maniheistă a lui Băsescu“, adică a alianţei P.D.L.+U.D.M.R.+U.N.P.R.: fiindcă se interferează, acum, la vîrf cu lumea U.S.L., lăudată de Sultănescu, deoarece nu a fost deloc maniheistă, ci a fost, şi pînă acum, interferată în subteran. Maniheistă a fost doar în capul „teoretic“ al lui Sultănescu, care nu vede că U.D.M.R. a fost „termenul mediu“ (termen din logica silogismului, absent din gîndirea inextricabilă a lui Sultănescu) dintre cele „două lumi“ – nediferenţiate decît demagogic de titulatura arborată de fiecare, ele formând, în esenţă, aceeaşi lume: a clicocraţiei cleptocrate!

Iată de ce nu poate să dispară – pocnind din degete – regimul Băsescu prin „breşa Ponta“, „teoretizată“ de „anal-istul“ Sultănescu: pentru că, aşa cum vizita nocturnă al lui Mircea Geoană la Sorin Vântu şi voturile diasporei din Franţa, falsificate de Teodor Baconschi, l-au menţinut pe Traian Băsescu la Preşedinţia României, tot aşa cochetăriile-breşă ale lui Victor Ponta şi inepțiile lui Crin Antonescumenţin alianţa subterană a cleptocraţiei: Traian Băsescu şi Theodor Stolojan sunt cele mai bune exemple ale indivizilor care au făcut parte din toate partidele importante care au fost la Putere şi, categoric, vor să se permanentizeze aici!

Ca atare, problema reală nu este ce va face lumea cînd vor dispărea discursurile anti-Băsescu – în care s-a rutinat Crin Antonescu, de pildă –, ci felul în care vor evolua lucrurile după eliminarea acestei lumi grevate de dictatura Tranziţiei. Adică, eliminarea actualei clase politice, cu Antonescu-Histrinoiu, cu Victor Ponta, Klaus Iohannis, Varujan Vosganian, Matei Agaton Dan(ştiţi care, ăla cu „palmieri la Constanţa“ şi cu Dracula Land – două proiecte tîmpite şi, fireşte, eşuate, dar cu banii risipiţi rămaşi nerecuperaţi), Mihai Răzvan Ungureanu – poreclit „Răzvan Austro-Ungureanu“ de către parlamentarul Eugen Mihăescu –, Marko Bela, Attila Verestoy, Ion Oltean – ăla cu broasca, pe care, acum, îl urmăreşte, în „pas de broască“, D.N.A. –, Hunor Kelemen et ejusdem farinae. Problema este cu atît mai gravă cu cît, conform ultimelor statistici, peste jumătate din respondenţi nu sunt interesaţi de chestiuni politice şi nu doresc să meargă la vot. În plus, o mare parte dintre aceştia sunt tineri şi foarte tineri, pe care nu-i interesează calea pe care o va lua ţara în anii următori sau ce le vor avea de oferit familiilor şi copiilor lor. Acest fapt lasă loc înhăţării Puterii de alte soiuri de politicaştri flămînzi, veroşi,  identici ori asemănători celor de astăzi, pentru care totul se limitează la un citat din Hamlet, „Vorbe, vorbe, vorbe“ – care nu este decît forma literară şi acceptabilă a conceptului politologic „demagogie“, ocolit cu grijă de demagogi în propaganda lor –, vorbe folosite spre a păcăli electoratul în demersul lor de a accede la Putere, de unde să devalizeze averea statului, ca şi pînă acum.

Dacă gîndindu-ne ce va face „lumea“ avem în vedere şi mass media, nu avem pentru ce să ne facem griji. Oricînd se vor găsi subiecte, mai dulci sau mai amare, fiindcă oricine ar veni la Putere, presupunînd că ar avea chiar cele mai bune intenţii, nu are cum să dreagă, dintr-un foc, prăpădul lăsat în urmă de ceilalţi, comis în 22 de ani de „tranziţie“ şi încă avînd în coastă ţepuşele groase ale F.M.I., B.I.R.D. (zisă şi B.M.), U.E. şi ale „altor comitete şi comiţii“ internaţionale.

În realitate, esenţa lumii actuale nu este ceea ce crede grafomanul Sultănescu că ar fi, „înşirînd cuvinte goale, ce din coadă au să sune“ – „acel mod de a face politică (agresiv, iraţional, incult dar tupeist, netransparent, plin de ură, de răutate“… etc.) –, ci este faptul că ţara nu mai este condusă de bărbaţi de stat cu rectitudine politică şi morală, care să îi apere unitatea, suveranitatea şi independenţa, ci de indivizi obedienţi, venali, corupţi, de politicieni slugarnici în faţa acestor organisme internaţionale, care vor să întemeieze Noua Ordine Mondială.

Faţă de aceste erori de exprimare şi orori de gîndire, trebuie să conchidem că, în ciuda numelui său cvasi-impozant – Sultănescu! – nu are o gîndire clară, de sultan, ci de eunuc. Altfel „analist politic, director executiv al Fundaţiei Multimedia pentru democraţie locală“. Dar, mai sus, la vîrf, la nivel central, ce fel de democraţie este, după Sultănescu?! Democraţie autoritară, dictatorială?! Găunos și fastidios.

P.S.:

Trebuie să-i reproşăm site-ului InfoPortal că postează textele fără diacritice. Pentru că, aşa cum am mai relevat, scrierea fără diacritice favorizează adîncirea confunziei dintre cuvintelor „romani“ (adică „români“) şi „romi“, între a vorbi în limba „romanes” și a vorbi „romanes-te”. Literele cu diacritice fac parte din limba română şi aceasta nu trebuie siluită de incompetenţa unor directori de reviste şi/sau de lenea unor înalţi şi bine plătiţi funcţionari ai statului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*