Un ritm nebun, dar nu am încotro…

Recent sosit de la Galați, unde am fost încadrat 3 zile în diverse acțiuni culturale, particip la “Prima Oră” de la PrimeTV, unde vorovesc despre Carte, despre Preselecția anunțată la ediția a 18-a Festivalului Național “Steaua Chișinăului-Steaua Moldovei-2012”, apoi sunt solicitat de primarul comunei Zubrești, Strășeni, dl Ilie Mogîldea( ex-AMN-ist, ex-PLDM-ist, actualmente primar PL) să accept invitația elevilor și profesorilor de la Liceul Teoretic Zubrești, condus de dna Olga Iachimciuc(PD), unde vineri, 6 aprilie, am trăit un spectacol de nedescris printre  cititorii strădaniilor mele fără sfîrșit.

Alături de zubreșteanul doctor în științe agricole, Tudor Colesnic, ex-ministru, ex-consilier prezidențial, savant notoriu și patriot român de aleasă cultură, am cunoscut fericita, rarisima ocazie de a dialoga cu elevii și a ne asculta inimile cîntînd frumusețile limbii române  preț de două ore, fapt pentru care merită să ofer un cuvînt de laudă Primăriei și Liceului din localitate.

Aseară, timp de două ore  am participat la PublikaTV, la o emisiune despre Indiferență și cei doi ani de existență ai unicei televiziuni de știri din semiMoldova. Emisiune moderată de Vitalie Dogaru și… Natalia Morari, la care a participat și dl Dumitru Țîra, directorul general al Televiziunii, și unde am avut (prima!) ocazie să-l salut.

Ieri mi-au bătut în ușă trei cărți noi, una dintre care tocmai de la Alba Iulia, capitala istoricei noastre Uniri. Și tot așa… Și tot așa… un ritm nebun, dar nu am încotro… Și tot găsesc timp și nesomn să mai scriu un poem, un pamflet, o  eternă Durere… Și tot găsesc motive serioase de tot să refuz noi și noi oferte de adeziune la diferite partide basarabene, care se pot descurca și fără mine, căruia i-a fost destul un partid. Cel puțin…

POETUL

Trăiește-n el bucuria uitată

Și ochi-i sunt două stinse lumini.

Parcă venind dintr-o lume ciudată,

Trece poetul printre mașini.

 

E cetățean, poartă nod la cravată,

Este hulit de copii și vecini.

Precum un vis ce-l vom ști niciodată,

Trece poetul printre mașini.

 

Cei avuțiți nu au treabă să-l vadă,

Nici să-l salute, că dînși-s străini.

Ca o nădejde de veacuri furată,

Trece poetul printre mașini.

 

El, care vine din lumi absolute,

Dar  nu-i icoană, să poți să te-nchini.

Cu niște cărți doar în gînd apărute,

Trece poetul printre mașini.

 

Zilnic plodește prostii biata-i gură,

Fruntea lui e o cunună de spini.

Nicicînd orășenizat pe măsură,

Trece poetul printre mașini.

 

Țară bolnavă, că nu-l știi pe nume,

Cerule trist și cu nourii plini,

Plîngeți acum, cînd tăcerea vă spune:

“Trece poetul printre mașini…”

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*