Diminețile de Sâmți

Pe 9 martie, de ziua Sfinților Mucenici, era în satul Bârda un frumos obicei, menit să apere copiii în timpul anului de șerpi și de primejdii. Pentru aceasta, în dimineața zilei respective, înainte de a ieși afară, copiii erau ,,afumați”. Pentru aceasta li se trecea repede o cârpă aprinsă printre picioare, în jurul trupului, în jurul mâinilor și capului. În amintirea acelui obicei, am scris câteva rânduri:

 

,,În diminețile de Sâmți,

Când se crăpa de primăvară,

Mă afuma mama

Cu zdrențe de ie,

Să nu mă-nfășoare șerpii,

Vârcolacii, durerile,

Ispitele, gândurile,

Iluziile și dușmanii.

 

Călăream colinda de-alun

Și goneam năpraznicul șarpe

Prin Munții Cernei,

Pe văi și pe ape,

Izbind iataganul,

Zburându-i cap după cap,

Strunind armăsarul.

 

Al viperei corn de-argint

La șold strălucea

Și mii de-armate

În ropot plecau,

Când dreapta-mi văzduhul tăia.

Goneam vârcolacii

Și lumea râdea.

 

Plecat-am într-o vreme

La margini de tărâm,

Să fur un măr de aur

De la un zmeu hapsân.

 

Luat-am pe-ndelete

Drumeagul de pe vale

Și luni și ani am dus-o

Pe neștiuta cale.

 

….Deodată,

Din depărtări de drumuri nebătute

Un groaznic șarpe vine,

Cu gura-nsângerată

Și ochi de bale vineți

Spre mine ațintind.

Pocnea din coadă-ntr-una,

Se zvârcolea pe câmpuri,

Mă-nfășura cu trupul….

O, Doamne, bietul sânge

În vine-mi îngheța!

 

Sâmților din drum de vreme,

Dați-mi focul de-altădată,

Dați-mi maica să mă cheme,

Dați-mi cornul, calul, spada,

Dați-mi iar copilăria,

Luați-mi șerpii și zăpada!


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*