De la o vreme prin Chișinău mișună două năluci căsătorite. Să le zicem, metaforic de adevărat: Buieciko! Acestea iau în chirie cîte o garsonieră, achită gazda pentru doi luni, apoi nu mai vor să plătească nimic, lasă datorii enorme la plata serviciilor comunale, invocînd diferite pretexte minciunoase și garantînd în fața oricărui proprietar cu PRIETENIA de veacuri și protecția dlui Viorel Chetraru, directorul Centrului pentru combaterea crimei organizate și a corupției.
“Da, da, am învățat cu el în România de polițist, da, da, eu lucrez în patru firme, am una în Cehia, una – la hotelul “Codru”,una – la V.Iangurski și una – la mama mamei naibii tuturor! Eu sînt șef pe securitate la toate firmele de turism și transport din Chișinău, iar acestea sînt protejate de marele meu prieten, cu care am învățat la Iași. Chetraru mă știe, e prietenul meu, ce mai vreți?” exclamă, triumfător, escrocul. Și cîte și mai cîte năzdrăvănii, că nu-ți vine nici să le scrii… de rușine!
Penultimul proprietar ascultă toate aceste povești ale unui ex-polițist-actual șarlatan, deja notoriu în Moldova și peste hotarele ei, îl vede cum minte și-l întreabă, din rațiuni pur omenești, mai mult din mila băiatului său de cinci ani, cînd, totuși, va achita datoriile acumulate, iar Buieciko, pentru proprietar și pentru tot Chișinăul mileniului trei, are un singur, un veșnic și plauzibil răspuns:” Nu vă faceți griji. Eu, din pricina asta, dorm liniștit. Chiar dacă zilnic îmi schimb mie și soției JENNYfer toate cele patru numere de telefon mobil! Credeți-mă: Eu vă garantez cu mîna pe Centrul lui Chetraru, care mi-i mai mult decît un frate. Ce, nu-l știți?
Cu Chetraru am trăit într-o cameră (și trîntește un rusism!), da, chiar cu el (alt rusism!) și odată, cînd am nimerit într-o belea (a zis-o în rusește!) că-mi arestase Poliția autocarul cu pasageri și cu șoferii greci (alt rusism cras!) l-am telefonat imediat pe prietenul Chetraru și în cinci minute eram deja în cabinetul lui(un rusism clasic) la Ministerul Afacerilor Interne.
Era sfîrșitul zilei de muncă, iar el mă aștepta cu ușa larg deschisă mai ceva ca pe Voronin, prietenul mamei și-al tatălui meu, demult răposați (alt rusism la comandă!), druganul meu Chetraru a rezolvat totul în cinci minute (tot rusism!), după care am tras o butîlcă (aici chiar n-am intervenit!) în doi, că noi sîntem cei mai mari prieteni din univers! (rusism de tot!)”
Proprietarul vede că escrocul minte de îngheață apele, dar îl mai rabdă o zi, încă două, încă nouă, fiindcă soția escrocului-ex-polițist-mare specialist în drept și prieten adevărat cu dl Viorel Chetraru, aceeași JENNYfer Buieciko, plînge necontenit, se roagă la icoane și se jură în Postul cel Mare pe sănătatea unicului lor copil de cinci ani (!!!), că mîine achită orice datorie, ba mai mult, Buieciko, prietenul cel mai bun al lui Viorel Chetraru, va plăti chiar pentru vreo trei luni înainte, că bani îi va da fără nici un fel de restituire chiar… colegul său de cameră și de Academie de Poliție din Iași.
El, prieten declarat cu Chetraru, părinții lui – prieteni nemaivăzuți cu Voronin, dar care, nu se știe de ce, l-au trimis să învețe dreptul în Patria-mamă! Mamă a cui? Fiindcă escroaca și fiul escrocilor Buieciko nu vorbesc nici o boabă în limba-n care, chipurile, ar fi studiat prietenul lui Chetraru la Iași! Garantează ziua, garantează noaptea cu PRIETENIA dlui Viorel Chetraru, iar într-o dimineață, cînd proprietarul nici nu bănuiește, pușlamalele de Buieciko își încarcă pe ascuns, ca niște hoți ordinari, cele două valize cu țigări și alte fumigene narcotizante într-un taxi și dispar, cu chei cu tot, la o altă gazdă, unde vor plăti pentru alte douî luni, apoi vor garanta cu aceeași veche, străveche PRIETENIE, încheiată încă-n mileniul trecut în România de dl Viorel Chetraru de la viitorul Centru pentru combaterea crimei organizate și a corupției și Iu. Buieciko de Nicăieri!
Oare chiar așa să fie, dle director Chetraru?
Lasă un răspuns