Din nou despre BUCĂtarul din KGB și prietena lui, minuNATA Morari

Vai, vai, vai, ce mai bălăcăreală pe capul meu! A apărut un client scîrbovajnic la orizontul scrierilor mele, client, care numai a artist nu seamănă. Micimea Sa declară sus și tare că EL e eroul creației mele literare. Cică răspunde la numele de Victor BUCĂtare, iar Nata Morari  nu e alta decît…discipola lui.

“Din KGB?” – mă întreabă Voronin.

“Dumneata ar trebui să știi mai bine!”- îi răspund și mă duc să mă culc pe-o ureche. Mă culc, dar nu pot dormi.  “Cum naiba”, îmi spun, “să creez zi de zi, clipă de clipă, statura moral de prăpăstioasă a unui erou, zis Bucătarul din KGB și să se găsească  nu o lighioaie, nu o vacă încălțată în botfori cu toc înalt, ci un ditamai Domn, mare cît un soare, care să fie mîndru de eroul meu păcătos și să strige întregii Europe, cel puțin, că eroul meu este El?!”

Cu ce drept, mon cher? În baza căror legi, iubite Tată? Și mă mai și suduie de parcă ar trebui să-i cedez toate drepturile de autor exclusive pentru a-mi ecraniza opera cu erou de-mprumut. Uite așa mă pomenesc într-o zi de martie 2012 că pamfletul meu devine scenario de film, numai bun de luat “Oscar”-ul cu el, “Cannes”- ul, “Berlin”- ul și toate celelalte… ”Palme de Dor”!

E trecut demult de miezul nopții. Las telefonul deschis. Aștept să mă sune și minuNATA  din brațele lui Medvedev. E vreme tîrzie. Nu sună. Nu dorm și mă-ntreb ne-ncetat: ”S-o fi regăsit, oare, și EA  în creația mea genială?”. Nata, iubirea nemărturisită a tuturor bărbaților Moldovei, României, Ucrainei, Rusiei și Tanzaniei, evident. Nata, cea, care prin Vico, a fost protejată la Chișinău de doi adjuncti de Securitate, ce pînă la 2009 erau responsabili cu contracararea naționalismului românesc în R Moldova, iar ulterior au fost avansați în grad de general, printr-un decret al președintelui proromân de atunci.
Mama mia! De-odată dau frîu liber amintirilor.

Îl și văd pe bucătarul din KGB, fercheș ca un crai, cu o țigară electronică în dinți. În orice dimineață EL  preferă să-și bea cafeaua la un bar ce  se află, atenție!, vis-à-vis de KGB-ul municipal din strada 31 august, colț Mihai Eminescu. Îl văd, la aceeași masă, cu microfon instalat printre florile de plastic de pe pervaz. Da, EL e!

“Bună dimineața, dle bookătar!”

“Pașol von, kgb-iștilor”, zice EL tuturor și atavic fumează, sorbindu-și cafeaua cu puțină tărie. O, sărmanul artist, racolat de artiști și mai mari decît dînsul, trebuie să fie cu totul deplasat în Mauritania ca să se regăsească într-un nevinovat de pamflet și să toarne zoi cu găleata pe capul unui autor, mai mult decît… insignifiant!

Pe cînd EL, he-he, are talente nebănuite, dar eroi, să fim critici, nu prea…
Trebuie să fii cu totul victoor bookătare ca să te regăsești într-un bucătar din…kgb!
Poate c-ar merita să-l fericesc cu un process, și în baza amenințărilor și înjurăturilor sale, total neartistice, să fie boon și să demonstreze în instanță că  EL e kgb-istul notoriu din creația mea!

Poate c-ar merita să sesizez Procuratura și celelalte organe abilitate cu securitatea persoanei, să ia măsurile impuse de Lege pentru calmarea cetățeanului victor bookătare, cel de s-a regăsit dintr-o prostie în pamfletul meu, deși nu era cazul s-o facă. Dacă era și deștept! Dar așa își lasă scîrnăviile peste tot.

De la masa lui din barul de vis-à-vis de KGB-ul municipal, acesta amenință cu răfuiala fizică pe oricine și salivează ca  un cîine turbat ceea ce a produs vreme de secole: tone de scîrnăvii fără capăt! MinuNATA Morari e altfel decît Vico.

E blîndă, grațioasă, rîde non-stop, inclusiv la gîndul că nerodul tîrgului s-a regăsit într-un pamflet și, din mare bucurie, bălăcărește autorul acestuia, cu nerușinare. “Vrea să devină vedetă și nu știe cum”, – vorovește  cloNATA. “Chiar nu-și dă seama că prin asemenea naivități EL se deconspiră, iar dl Traian Vasilcău, din cîte știu, nu scrie dosare, nici nu emite sentințe, ci numai și numai pamflete…”

Bravo, zic, Speranță a visurilor mele, în care îți zidesc în fiecare noapte castel după castel! “Și-apo”, continuă Ea, “cine l-a pus să se lege și de fundul meu? Din nou! Turul Natei e mai curat , la sigur, ca gura autorului, n-a croncănit El ieri pe facebook?”. “Da de unde știe ?”-o-ntreb pe Nata la Moscova, acolo, unde s-a (re)stabilit, ca și iubitul ei, don Baghiroff, frate de vocabular vorbit și scris cu bookătarul din KGB. “L-a văzut EL cîndva?”-neostoit o provoc. La această întrebare, lumiNATA a rîs, dîndu-mi de înțeles că bookătarul din KGB dacă a SISiit așa ceva înseamnă că n-a vorbit degeaba. Și-atunci?

… O privesc cu inima etern cîntătoare și nu mai pot de uimire! Ce fericiți TREBUIE să fim că avem, în sfîrșit, și noi o Anna  Chapman a Basarabiei! Și ce talentată e Nata cînd tace!
Mai bine-ar tăcea, să mă lase doar eu s-o privesc, în locul lui Vico, să mă uit peste tot… universul ei mai curat ca lumina, să-i cînt la ureche, să nu audă Baghiroff, minunatele versuri ale lui Radu Stanca, de demult: “Iubito, în noaptea asta-mpărătească, Numai tăcerea las-o să vorbeasca!”

Are geniu, strălumiNATA! Și e curată, zău, ca neprihănirea în… toată integritatea ei corporală! Nu doar unde, proctologic, veghează bookătarul din KGB. Dintr-odată s-a ridicat în picioare. Mi-a SISiit tandru  la urechea dinspre Kremlin că trebuie să ne despărțim. Am înmărmurit. O Volgă de lacrimi îmi inundase privirea.

“Eu mi-am îndeplinit misiunea la voi”, a triluit Ea. “Mai corect spus: misiunea lui Putin am executat-o cu brio. Acum Centrala m-a retras la Moscova, de unde chipurile, am fost expulzată, deși tu știi, prea bine, că n-a fost așa… Uite am și cel mai important ordin acordat pentru spionaj, numai că asta rămîne între noi, prietenii, fiindcă asemenea decorări nu se fac niciodată publice…”

Și brusc și-a slobozit o mînă între sîinii ei voluptoși, de unde, ca din adîncurile mării învolburate, a cules un trofeu orbitor de frumos, din aur de 24 carate, cum nu am mai văzut pînă atunci…

“Vrei să ți-l dăruiesc ca amintire?”-m-a întrebat și abia în acea clipă  am observat pe angelicul ei chip o lacrimă, pe care ar fi vrut să nu o văd… Eram “mai trist decît cel nenăscut” (D. Fusu), eram pierdut pentru totdeauna, dar tot Ea m-a salvat din deznădejde, zicîndu-mi: “Uite, ai aici numărul de telefon și codul secret al lui Vico, profesorul meu de la SIS, spune-i că TREBUIE să realizeze de urgență un film cu genericul: “Nata Morari – Misiune îndeplinită!”

…au trecut doar cinci zile, dar Bucătarul-regizorul-scenaristul-operatorul-scenograful-directorul-producătorul din KGB e deja pe platoul de filmare din toată Moldova. Bani sînt – cu sacul, idei – o fabrikă întreagă, iar visul vieții sale e aproape împlinit.

La 6 mai, de ziua dlui Filat,  filmul despre discipola sa (ăsta e codul ei secret: discipola) TREBUIE să fie vizionat de toți cetățenii R Moldova, ai Rusiei, ai Ucrainei, ai României, și-ai Tanzaniei, evident.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*