Partidul Popular Maghiar din Transilvania este partidul pe care popa Tokes l-a „clocit” de mult timp, ca o alternativă îndreptată împotriva creaturii „politice” a UDMR, care nu este altceva decât un fel de struţo-cămilă, etnică și cameleonică, după împrejurări, aceasta devenind când „partid politic”, când „uniune culturală”, după cum o cer interesele.
Tokes Laszlo a uitat repede de cei ce l-au înălţat pe piedestalul politic de care se bucură astăzi. Nu este o noutate. Tokes nu este altul decât cel care a fost şi a rămas un individ lipsit de moralitate, stăpânit de ambiţii şi de patimi, făţarnic şi linguşitor, gata oricând să-şi trădeze prietenii politici, dar şi pe cei care, cândva, au crezut în cuvintele sale mincinoase, socotindu- l ca fiind un slujitor al lui Dumnezeu. Tokes l-a trădat demult chiar şi pe Acesta! Deoarece credinţa include în ea principii morale înalte, în timp ce politica, prin ea însăşi, este imorală. Astfel, popa Tokes face parte din acea categorie de oameni politici care – vorba lui Al. Dumas-Fiul – „sunt ca sticlele: nu au valoare decât prin ceea ce se pune în ele”!
De la tribuna congresului de constituire a Partidului Popular Maghiar din Transilvania, Tokes Laszlo a lansat adevărate filipice, mai întâi împotriva socialiştilor maghiari, cei care „şi-au trădat naţiunea”, fiindcă aceştia „nu-şi pot iubi ţara”. El a propus chiar delegaţilor la congres „să le dăm o interdicţie să intre în Ardeal, în Transilvania celor care îşi atacă propria ţară”. În privinţa „naţiunii” nu avem dubii, însă în ce priveşte „ţara” la care s-a referit Tokes, ar putea fi Transilvania, din moment ce interdicţia pentru „trădători” se referă la ea. Însă mai degrabă este Ungaria, pe care Tokes o consideră adevărata sa patrie, în slujba căreia se află, de fapt, și căreia i-a adus numeroase servicii în calitate de eurodeputat. Fost. După ce s-a răfuit cu socialiştii, Tokes Laszlo s-a întors, cu înverşunare şi mânie, împotriva propriei organizaţii „politice”, respectiv împotriva UDMR. Fiindcă, după afirmaţiile actualului preşedinte udemerist, Kelemen Hunor, Tokes „este un politician al UDMR”, pentru că aceasta l-a propulsat în funcţia de europarlamentar.
„Nu există ca un reprezentant în Uniunea Europeană să facă un partid şi să intre în competiţie cu partidul care l-a trimis în Parlamentul European.” Cu toate acestea, Tokes n-a avut nici o reţinere în a cataloga UDMR ca fiind „o rablă care se dezmembrează”! Şi şi-a creat propria sa afacere politică.
Dacă referirile sale privitoare la „ţara” lui Tokes plutesc într-un fel de nebuloasă lingvistică, în schimb Platforma politică PPMT, mai ales cele care se referă la viitoarea regionalizare a Transilvaniei, respectiv a României, sunt cât se poate de limpezi. Acolo se scrie, negru pe alb, că „Ţinutul Secuiesc, datorită tradiţiilor sale istorice şi culturale autonomiste, trebuie să obţină o autoritate de autoguvernare specială, cu asigurarea autonomiei culturale a românilor care reprezintă o minoritate în regiune”.
Oare ne puteam aştepta să „izvorească” altceva din mintea lui Tokes, minte bântuită de ideile extremismului maghiar? În nici un caz! Din partea unui asemenea individ, care nu numai că nu mai este un om al lui Dumnezeu, dar este unul care nu are nici un Dumnezeu, cum se spune. Fiindcă o asemenea prevedere înscrisă în platforma unui partid politic dovedeşte din start că acesta nu poate fi decât unul extremist. Ea constituie un atentat direct la demnitatea românilor, care s-ar vedea puşi în situaţia de a avea o „autonomie culturală” prin bunăvoinţa conducerii unui ţinut autonom, constituit pe principii etnice şi exclusiviste. Şi asta s-ar întâmpla în propria lor ţară, în România!
Avea dreptate deputatul Mircea Duşa, anume că „de 20 de ani, noi, românii din Harghita şi Covasna, ne batem să nu se şteargă urmele românismului din cele două judeţe, iată că acum, potrivit programului PPMT, trebuie să ne batem, în ţara noastră, pentru autonomie culturală, în cadrul autonomiei teritoriale”. O asemenea prevedere a programului nu poate fi decât de inspiraţie budapestană, venită de la partidul lui Orban Viktor, ca şi de la formaţiunea extremistă Jobbik, ai căror reprezentanţi s-au aflat la Miercurea-Ciuc, ca invitaţi la Congresul PPMT. Mai mult, participanţii la congres au fost salutaţi printr-un mesaj video chiar de premierul Ungariei, Orban Viktor, care i-a încurajat, spunându- le că „avem vise mari neîndeplinite, cum ar fi autonomia, cum ar fi această cetăţenie dublă valabilă în tot Bazinul Carpatic şi în toată lumea, sau Planul Miko”.
Acest „Plan Miko” este un alt Cal Troian al politicii revizioniste ale cărei strategii se elaborează la Budapesta. Cel care dă numele acestui plan nu este nimeni altul decât fostul guvernator al Transilvaniei în 1849 (imediat după anexarea forţată a acesteia la Ungaria) şi apoi în 1860-1861. „Planul Miko” face parte, de fapt, dintr-o strategie economică mai largă, elaborată de specialiştii unguri şi adoptată de Conferinţa Permanentă a Maghiarilor de Pretutindeni. Ideile sale au fost preluate de către PPMT, dar şi de CNMT (Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania), fiindcă, după cum a afirmat Tokes, „fără autonomie economică nu se poate vorbi despre autonomia maghiarilor din Transilvania”.
Cu alte cuvinte, aşa cum am mai scris, Tokes nu vizează doar autonomia ţinutului secuiesc, ci întreaga Transilvanie! De altfel, toţi propagandiştii extremismului şi revizionismului maghiar vorbesc de mult despre Transilvania ca despre un teritoriu ce nu aparţine României, dar se găseşte „sub ocupaţie românească”! Dacă ţinem seama şi de spusele acelui Miko Imre, anume că „este un război economic care trebuie continuat exclusiv cu puterile noastre în tot cuprinsul ţării dacă vrem să existăm mai departe, dacă vrem ca într-adevăr să avem o ţară”, atunci „Planul Miko” poate fi considerat ca fiind o strategie ce urmăreşte, în realitate, deznaţionalizarea românilor ardeleni, prin recâştigarea supremaţiei economice a maghiarimii. Acest proces este, de altfel, în derulare, fiind cât se poate de vizibil de pe acum. O bună parte din munţii României şi alte bunuri imobiliare din Transilvania nu mai sunt proprietăţi româneşti.
Preşedinte al noului partid nu este altul decât fostul deputat UDMR Toro T. Tibor, copilul de suflet al lui Tokes Laszlo. Toro T. Tibor a simţit pericolul scufundării bărcii udemeriste, devenită „o rablă ce se dezmembrează”, aşa că a căutat din timp să-şi asigure viitorul politic într-o formaţiune ce vrea să vină din urmă, cu un program prin care speră să câştige electoratul de etnie maghiară. Numai că deputatul UDMR Korodi Attila, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Camera Deputaţilor, a ţinut să precizeze că înfiinţarea noului partid „nu aduce nimic bun pentru comunitatea maghiară din ţara noastră şi nici României în sine. Trebuie verificat şi urmărit în ce mod şi cum sunt folosite fondurile din Ungaria pentru crearea acestui partid”.
Lasă un răspuns