Pe la Hlina lutu-i tare şi longevivii dau în floare

Satul Hlina de prin părţile Bricenilor nu ocupă suprafeţe enorme cum ar fi Congazul sau Step-Soci. Seamănă mai mult a un cătun, prin care de mult nu a mai trecut Sfântul Petru. Dar e vestit prin doi oameni mari—medicul şi umoristul Ion Răzlog, care în decembrie trecut a împlinit numai 63 de ani şi doamna Parascovia Dergaci, care la data de 1 mai curent şi-a serbat în mijlocul rudelor cea de a 101-a aniversare. Numele ei de fată e Nistreanu şi îşi trage obârşia din satul Cotuşca de peste Prut, satul de baştină al primarului de Iaşi, Constantin Simirad.

La vârsta ei înaintată are o memorie fenomenală şi-şi aminteşte, că pe când era mai tânără, pe la 80 de ani nimerea cu aţa în ac, dar acum o cam dă de sminteală acul, care are urechiuşele prea mici. Ea îşi aminteşte cu lux de amănunte de reforma agrară din 1923 şi culmea… Într-o zi consăteanul ei Ion Olaru, fin de botez, trebuia să se pensioneze, dar nu avea metrica şi i s-a adresat nanei Paraschiţa. Şi dumneaei imediat l-a luminat.

– Tu Ionică, eşti mai mic decât fiul meu cu jumătate de an şi asta înseamnă că te-ai născut pe vremea secerişului.

S-a dus Ion Olaru la raion şi datele naşei coincideau cu cele din arhivă.

Parascovia Dergaci a avut trei feciori. Anton deservea avioanele reactive în oraşul Arhangelsk şi la nici 60 de ani împliniţi s-a stins din cauza unei banale crize de apendicită. Fiul Nicolae e ziarist, a trudit la „Tinerimea Moldovei” şi la Televiziune. Mezinul Mihai a rămas pe lângă casă.

Pe lângă multiplele ei calităţi: are simţul umorului, poate imita orice voce şi niciodată nu a ridicat vocea nici la bărbat, nici la copii. I-a strunit numai din priviri.

„De unde vine această adunare de ani mulţi?” – o întrebăm.

– Dar matale poţi să mă întrebi şi de longevitate că mi-i cunoscut cuvântul. Că aşa mi-au zis cei de la Televiziune, pentru că aş fi cea mai longevivă de prin partea locului. Eu, domnilor, nu am avut mâncăruri alese, dar am ţinut să fie gustoase şi proaspete. De pe masa noastră nu a lipsit laptele, chişleagul şi brânza şi mai ales fructele şi legumele, pentru că ele sânt mama sănătăţii. Eu am fost aprigă la muncă, dar m-am grăbit încet şi asta m-a ajutat. Şi acum mi se pare că aş răsturna dealurile, dar anii vin cu poticneala lor. Cum vine vorba: calul are patru picioare şi se poticneşte, mite omul. Pentru o viaţă lungă mult face să posteşti. Nu-i o osândă să ţii cele patru posturi de peste an. Posturile de Sânta Marie şi Sânchetru sunt de o plăcere, atunci Domnul ne dă o grămadă de poame. Nici de mici nu am prea fost deprinşi cu carne. Că moldoveanul se îndură să taie găina de două ori: când el cade la o troahnă sau când găina este pe ducă.

– Când e cel mai frumos pe faţa pământului?

– Când înfloresc cireşii şi perjii, şi porumbarii, pentru că în acest anotimp m-am născut eu.

– La mulţi ani şi să asistaţi încă la multe înfloriri de pomi şi de oameni…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*