Lansarea revistei ”VITRALII – LUMINI ȘI UMBRE”
– revista Veteranilor din Serviciile Române de Informații –
Cine au fost generalii trădătorii din Armata română, dar și din alte instituții ale statului român în perioada comunistă? Ce servicii de spionaj au acționat în spațiul românesc înainte și imediat după 1989? Cine a avut interesul să prezinte trădarea (foarte bine documentată) a lui Grigore Răceanu, drept dizidență anticeaușistă? Ce legătură ar putea să existe între politică, economie și trădare? Cum ar putea fi îngenuncheat statul român? Care sunt pericolele actuale la adresa statului și a națiunii române? Ce înseamnă de fapt, cultura generală de securitate?…
Un eveniment cu semnificații
Subsumată dezbaterii cu tema ”Valențele comunicării din perspectiva promovării culturii de securitate”, lansarea revistei mai sus menționate, eveniment ce va avea loc pe data de 4 aprilie a.c., începând cu ora 17,00, la Hotelul ”GRAND” din Târgu-Mureș, este de așteptat, desigur, să suscite interesul participanților. Fiecare număr al revistei – o revistă ”tânără” după cum veți avea ocazia să constatați – stârnește de fiecare dată prin conținutul pe care-l promovează, dezbateri aprinse. La lansarea de la Târgu-Mureș, vor fi prezente figuri cunoscute și recunoscute. Colonelul S.R.I. (r.) Filip Teodorescu, fost locțiitor al șefului Direcției de contraspionaj din DSS, în anul de grație 1989, autor al volumului ”Un risc asumat”, prof.univ.dr. Cristian Troncotă, apreciat cercetător și cunoscător al istoriei serviciilor de informații românești și un prolific autor de carte, precum și prof.univ. dr. Corvin Lupu, autor al unor incitante articole și studii de securitate, dar și un critic virulent al stării actuale de lucruri, vor fi probabil figurile centrale ale evenimentului de la Târgu-Mureș. Prezența la această manifestare a unor oameni cu o bogată expertiză în domeniul informațiilor și contrainformațiilor, precum generalul de brigadă S.R.I. (r.) Vasile Mălureanu, fost lucrător într-o importantă structură centrală a S.R.I. și a generalului de brigadă S.R.I. (r.) Nechifor Ignat, foste șef al Secției S.R.I Sibiu, vor da cu siguranță un plus de consistență evenimentului. Despre importanța revistei în spațiul publicistic actual, vor vorbi mureșenii: prof.univ.dr. Vasile Dobrescu, prof.dr. Liviu Boar și prof.dr. Florin Bengean. Se cuvine menționat faptul că manifestarea de la Târgu-Mureș va fi agrementată cu vernisajul expoziției ,,Românii şi maghiarii. Instantanee jurnalistice”, realizată de drd. Angela Precup, care va cuprinde o sinteză fotografică a temei relațiilor româno-maghiare în spațiul mureșean, așa cum apar ele reflectate în articolele de presă ale perioadei interbelice, a perioadei comuniste și postcomuniste.
”Singurul caz clasic de spionaj-trădare, din anii 1988-1989, în care Nicolae Ceaușescu, după îndelungi ezitări, a aprobat arestarea și deconspirarea lui în presă, a fost cel al lui Răceanu Mircea (….) Răceanu Mircea a fost arestat în momentul când se îndrepta spre locul de întâlnire cu un cadru C.I.A. ce lucra la Ambasada S.U.A. din București, pentru a-i preda un material informativ copiat de pe documente strict secrete aparținând Ministerului Afacerilor Externe român (…) Nu m-a surprins impertinența cu care Răceanu Mircea a încercat în primăvara anului 1990 (dar și în 2011 – n.m.) să prezinte actul său de trădare drept atitudine anticeaușistă…” (Col. Filip Teodorescu, fragment din volumul ”Un risc asumat”, Editura Viitorul Românesc, 1992, pp.25-26)
O revistă care incită la dezbatere și studiu
Editată de Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din S.R.I., revista ”Vitralii – Lumini și umbre” se dorește a fi o tribună de expresie a celor care au activat în serviciile române de informații și contraspionaj și care au astfel posibilitatea să-și expună într-un mod cât se poate de echilibrat, ideile, opiniile și considerațiile pe marginea unor evenimente trăite, ale unor cazuri pe care le-au avut în lucru sau a unor posibile evoluții din perimetrul geografic european și internațional. Dincolo de un anume grad de subiectivism, firesc de altfel pentru articolele care relatează experiențe personale – dureroase, în unele cazuri – toate acestea la un loc, se constituie însă într-un important aport la formarea și promovarea culturii generale de securitate. În peisajul publicistic actual, această revistă reprezintă – trebuie să recunoaștem – un fapt de normalitate, dar și un demers necesar și curajos. Spun aceasta întrucât, în societatea românească actuală, din ce în ce mai lipsită de repere morale și valorice, există încă din păcate multe suspiciuni, dar și o oarecare respingere și reținere față de instituțiile cu profil de intelligence. În opinia mea, această stare de fapt este generată de mai mai mulți factori care acționează conjugat. Este vorba aici, atât de persistența la nivelul mentalului colectiv ale unor reminiscențe ale trecutului și a unor clișee legate de Securitatea comunistă, induse prin emisiuni radio-TV și publicații cu evident caracter persuasiv, dar partizan, cât și de pierderea unor repere morale și identitare, coroborate cu o insuficientă comunicare și deschidere a instituțiilor cu profil de intelligence spre societatea civilă, societate care nu este familiarizată cu problematica și atribuțiile acestora, așa cum se întâmplă, spre exemplu în SUA, Anglia sau Israel. Se cuvine menționat faptul că revista s-a impus în timp și prin profesionalismul și recunoașterea științifică a celor care-și dau girul pentru apariția fiecărui număr și care fac parte din consiliul editorial al revistei. Îi am în vedere aici pe distinșii prof.univ.dr. Gheorghe Buzatu, academician Dinu C. Giurescu, prof.univ.dr. Corvin Lupu, dr. Alex Mihai Stoenescu și prof.univ.dr. Cristian Troncotă.
Cultura generală de securitate, ca necesitate
La modul clasic, în orice stat care se respectă, deciziile politice majore – mă refer în primul rând la cele care vizează politica externă – se iau abia după ce, într-un cadru relativ restrâns, se analizează posibilele implicații și consecințe pe termen lung sau scurt ale respectivelor decizii. O decizie corectă politic ar trebui să se bazeze întotdeauna pe informații corecte și de calitate obținute în mod oportun și, desigur, din surse mai mult sau puțin deschise. Aici intervine măiestria serviciilor specializate în procurarea de informații. Dacă noi, ca stat, căutăm să obținem informații cât mai ample și de calitate fără a aduce atingere relațiilor pe care le avem cu diferitele state de pe mapamond, și acestea la rândul lor, vor face același lucru. Vor opera pe teritoriul statului român cu intenția de a-și procura informațiile necesare din medii de interes variate. Evident, în aceste condiții statul român va încerca contracararea acestor acțiuni cu costuri minime, și la modul cât se poate de discret și profesionist. În spatele unor spectaculoase fapte de istorie contemporană se află de cele mai multe ori, munca asiduă, discretă și nu lipsită de riscuri, a unor instituții de intelligence. Dacă liderii politici ai momentului vor rămâne înscriși în cărțile de istorie, cei care lucrează în asemenea instituții specializate, vor râmâne – și trebuie să rămână – niște anonimi.
”Cazul generalului Ioan Șerb a reprezentat pentru contrainformațiile militare o spectaculoasă lovitură dată agenturii GRU din România. Cu studii militare făcute în URSS, Ioan Șerb a promovat rapid în ierarhia militară, ajungând șeful trupelor de grăniceri (…) În 1971, generalul Șerb a fost arestat. În anchetă, el a recunoscut că a trădat în favoarea sovieticilor. Al doilea caz semnificativ se referă la generalul Arhip Floca (…) Generalul Floca era agent cu vechi state de serviciu în slujba GRU și avea în legătură operativă alți agenți din rândul ofițerilor armatei române. Ca măsuri de neutralizare, conducerea M.Ap.N., cu avizul lui Ceaușescu, a hotărât pensionarea anticipată a generalului Arhip Floca și scoaterea din rândurile armatei a tuturor ofițerilor care rămăseseră fideli URSS. Un alt caz interesant, rezolvat de Contrainformațiile militare se referă la generalul Vasile Petruț…” (Prof.univ.dr. Cristian Troncotă, fragment din articolul ”Despre unii trădători care i-au servit pe sovietici”, publicat în revista ”Vitralii – lumini și umbre”, nr. 6/martie 2011, pp.31-34)
Noi provocări pentru instituțiile de intelligence
În acest sens, într-un articol publicat în urmă cu un an, colonelul S.R.I. (r.) Filip Teodorescu spunea, citez: ”Oamenii înțeleg, prin exemplele concrete oferite, că activitatea de informații nu numai că este veche de când a apărut lumea civilizată, ci ea s-a practicat și se practică indiferent de regimul politic al unui stat.” Mai mult decât atât, domnia sa, în același articol atinge însă o problemă cât se poate de sensibilă. Ea se referă la modul cum este catalogată munca de informații și cei care o fac, în raportare directă la regimul politic. Spune domnia sa în același articol, citez: ”Nimeni nu va putea da un răspuns coerent și logic, de ce informatorii români ai unor servicii de spionaj străine – fie ele sovietice sau americane, sau ungare, sau ale oricui doriți – pot fi lăudați, decorați, săltați în funcții, iar informatorii și ofițerii care au contribuit la prinderea lor, trebuie aruncați în gura unei prese flămânde de scandal, blamați public și târâți pe la tot felul de audieri.” În momentul de față, pericolele la adresa ordinei și siguranței naționale sunt mult amplificate și de noile provocări ale momentului: criza economică mondială, terorismul internațional și renașterea naționalismului extremist. În acest context, activitatea serviciilor românești de intelligence trebuie înțeleasă și respectată. Cu o singură condiție: un grad mult mai ridicat de transparență a acestor instituții, precum și controlul parlamentar real al acestora.
”În ceea ce mă priveşte, recunosc că sunt nostalgic după ceea ce înseamnă demnitate naţională. De aceea spun adevăruri care supără. Nu se poate accepta orice! După lovitura de stat din decembrie 1989, noii stăpâni ai fostului lagăr comunist ne-au luat pieţele comerciale, externe şi interne, ne-au lichidat şi înstrăinat economia și în complicitate cu uneltele lor din România, ne iau aurul din Apuseni, petrolul, baza materială a societăţii, brazii şi stejarii falnici, băncile, pământul. Le-am acceptat pe toate, în numele democraţiei, atât de fragilă şi contestabilă. Acuma s-a trecut la o nouă fază. Ni se ia şi demnitatea naţională. Ni se fură istoria. Este mult prea mult…” (Prof.univ.dr. Corvin Lupu, fragment din articolul ”Impactul problematicii Holocaustului asupra României contemporane”, apărut în ianuarie 2012, în revista Art-Emis Academy)
Lasă un răspuns