Umilirea, insultarea şi denigrarea Armatei României – active şi în rezervă – comisă în ultimii doi ani de către guvernul trădător Boc-Bela și privit în plan general, de regimul Băsescu prin denunţarea pretinselor „pensii nesimţite“ şi invocarea demagogică a necesităţii reducerii lor este doar finalul acţiunii, care, sperăm, va marca şi finalul regimului Băsescu.
Este adevărat, denunţarea pretinselor „pensii nesimţite“ a provocat protestul întemeiat al rezerviştilor, dar nu destul de viguros, fiindcă regimul Băsescu a căzut „în picioare“, ca pisica, deşi trebuia să cadă definitiv. Dar procesul recalculării şi revizuirii pensiilor rezerviştilor, prin care, iniţial, se urmărise reducerea bugetului afectat lor, a avut, dimpotrivă, efectul contrar, căci a dus la creşterea efortului bugetar, deoarece potentaţii s-au văzut siliţi – pentru a nu fi răsturnaţi de la Putere de furia rezerviştilor, combinată cu a celorlalţi năpăstuiţi de cleptocrația postdecembristă – să mărească pensiile respective, în marea lor majoritate: adică pentru marea masă a subofiţerilor şi ofiţerilor inferiori şi, pe ici-pe-acolo, chiar a unor ofiţeri superiori.
Prin aceasta se repeta reţeta introdusă de guvernul P.S.D., reluată de către toate cele ulterioare, de acordare pentru populația săracă a compensaţiilor la energia termică suportate de „bugetul consolidat ala statului“ – adică de noi toţi –, pentru a temporiza, a amîna cît mai mult posibil revolta poporului cauzată de sărăcirea sa deliberată de către guvernele postdecembriste. În mod similar, mărirea majorităţii pensiilor rezerviştilor a avut rolul de a-i mitui spre a nu se revolta. Rezerviştii mituiţi astfel ignoră, însă, cel puţin faptul că, nemaifiind rezervişti, ci pensionari „civili“, depind exclusiv de punctul de pensie, care, în mod ineluctabil, se va micşora continuu, căci guvernul nu va mai avea bani suficienţi pentru acoperirea pensiilor.
Apoi, în perspectivă apropiată, alinierea la standardele N.A.T.O. implică şi mărirea soldelor militarilor activi la nivelul celor din N.A.T.O. şi, conform legilor de pînă acum doi ani – dar abrogate prin Legea sistemului unitar de pensii –, ar fi trebuit să se mărească şi pensiile rezerviştilor în proporţia stabilită de lege. Dar, cum pensia foştilor rezervişti a devenit pensie civilă, rezerviştii fiind doar „asistaţi social“, pensia lor va scădea continuu. Chiar dacă prin cine ştie de subterfugiu efemer li se va mări pensia cu o valoare nominală oarecare, ea va fi mereu sub cea avută anterior „revizuirii“, deoarece deprecierea leului – iar zilele acestea leul a ajuns la cea mai mare depreciere – şi creşterea permanentă a preţurilor vor eroda continuu puterea de cumpărare a monedei naţionale, iar pensionarii vor ajunge, efectiv şi tot mai mulţi, muritori de foame.
Aşa cum am relevat, cu ani în urmă, vom avea soarta Argentinei. De fapt, suntem, deja, în situaţia de crah, dar deznodămîntul a fost, la fel ca în cazul compensaţiilor la căldura din apartamente pentru păturile sărace, amînat prin înrobirea ţării pe mai multe generaţii cu „ajutorul“ împrumuturilor făcute la F.M.I. Să ne amintim că Argentina a intrat în colaps fiindcă F.M.I. a refuzat să-i acorde un împrumut de vreo 50 de milioane de dolari – ceea ce era un mezelic pentru F.M.I., dar era imperios necesar pentru guvernul Argentinei tocmai pentru plata pensiilor şi salariilor. În cazul României, F.M.I. a găsit că-i mai util pentru el să îndatoreze la maximum România pentru a-i percepe dobînzile aferente! Iar România, prin trădarea guvernului Băsescu-Boc-Bela, plăteşte din greu numai dobînzi. Datoria efectivă acumulată rămîne „în stoc“, pentru a genera, continuu, dobînzi.
Acţiunea de umilire şi denigrare a Armatei – active şi în rezervă – prin scandalul „pensiilor nesimţite“ a fost, însă, precedată, de un scandal similar atît ca eveniment de presă, cît şi prin ponderea sa morală: umilirea generalilor care au înfiinţat Asociaţia Naţională a Militarilor din România (A.N.M.R.).
