Sorin Opresiune – un râmar printre chioşcari

În loc să fie un primar european, măcar pe măsura cheltuielilor de lux vienez pe care le face din bugetul sărăciei noastre bucureştene, precum Arena Naţională, care ar fi ieşit mai ieftină şi dacă o făcea supendată, şi dacă o căptuşea pe de-a întregul cu prelate de „protecţie”, Sorin Oprescu începe să semene mai mult opresiune decât concordie în urbea lui nemedicală. Că asta a copiat şi el, fără drepturi de autor pe infatuare şi orgolii, de la predecesori săi. De la Traian Băsescu a luat felul în care trebuie să dea la oase scheletului de subzistenţă umblătoare a chioşcarului de mahala, iar de la Adreian Videanu modul în care se fac investiţiile ce se întreţin prin reinvestiţii periodice. Să aibă în ce să arunce, motivat şi cu legea în mână, banii bucureştenilor.

Acum a venit rândul chioşcarilor. Desigur, Sorin Oprescu nu este mârlan ca predecesorul său constănţean. Că e ditamai doctorul-manager şi, chiar dacă înjură prin primărie mai birjăreşte decât birjarul de pe cheiul portului, nu s-a dus să le dea un cap în gură buticarilor. Dar îi rade, noaptea pe întuneric…

De fapt, chioşcarilor le-a venit sorocul mai de demult, dar nu a putut intra în ei cu una cu doua. Chiar dacă avea sarcină directă de la sindicatele din găurile comerciale ale metroului. Deranjate că se fac afaceri „afară”, la scara metroului, şi nu sub pământ, în zona lor de „taxare”. Că nu-şi cumpăra omul merdeneaua de jos, din spaţiul supraîncăprcat microbiologic, şi îl lua de la suprafaţă.

Aşa că, s-a pus pe curăţat şi „urbanizat” zonele limitrofe gurilor de metrou. Să se mute chioşcarii, cu tot cu taxele de protecţie şi supravieţuire, jos, în beciul altor grupări „comerciale”. Iar primăvara prelectorală a căzut la ţanc, aducând cu sine şi justificarea „cetăţenească” pentru declansarea salubrizării „outdoor”. Mărţişorul, fragilul simbol al primăverii, a devenit funia din casa buticarilor, Sorin Oprescu permiţând invadarea zonelor pietonale cu tarabe pline de mărţişoare şi kitsch-ri comerciale tocmai pentru a-şi crea spaţiul de acţiune motivată. Nu a suflat nimic vreme de săptămâni întregi, lăsând trotuarele pradă invaziei cu toate mizeriile de şi de pe tarabe, pentru a sufoca urbea centrală sub bazarul de de kitsch grotesc.

În loc să oprească dară din faşă invadarea zonei Unirii (colţ cu Patriarhia, de exemplu) cu țoalele și acareturile de mahala, a permis explozia urâtului urban, pentru a crea motivul acţiunii de „deratizare şi reestetizare”. Iar faptul că odată cu mizeria trotuarului ridicat la rang de tarabă au fost desfiinţate şi chioşcurile de presă nu este deloc o întâmplare.

Vin alegerile iar capitala trebuie să dea bine la ale(r)gătorul urban. Nu, nu trebuie să dispară urâţenia oraşului, urâţenia bannerelor şi a afişelor agăţate şi lipite te miri unde, ci oglinzile care reflectă această urâţenie. Tarabele şi chioşcurile. Şi cum urâţenia e reflectată şi de ziare, în vizor au căzut şi chioşcurile de presă.

Pentru început, cele din Unirii. Un punct atât de aproape de Piaţa Universităţii, locul unde ne-am câştigat demnitatea şi dreptul la liberă exprimare, încât concidenţele nu mai par coincidenţe. Acolo, la câteva sute de metri depărtare de locul eliberării din ’89, Sorin Oprescu a suspendat prin dreptul lui de primar ales un drept câştigat de noi, demolând chioşcurile de ziare ca într-un model bolşevic întârziat în istorie. Fără să-i întrebe şi pe „dragii lui bucureşteni”…

Desigur, ne va spune că a înfrumuseţat zona…

De fapt, este o curăţenie ce se muleză procesului de îndepărtare a germenilor libertăţilor de prin toate segmentele societăţii. De readucere a românilor în ţarcul supuşeniei (de unde nici nu au plecat oricum, chiar dacă porţile au fost deschise vreme de 22 de ani).

Astfel, după ce presa a fost strivită financiar, spoliată prin taxe şi impozite, umilită de aplicarea fără măsură a unor taxe la taxele şi drepturile de autor, jecmănită de un TVA aplicat jurnaliştilor de parcă ar fi fost cel puţin nişte concerne multinaţionale umblătoare, după lichidarea reţelelor tradiţionale de difuzare şi transformarea chioşcurile de ziare din sistemele privatizate dubios în livratoare de sucuri, ţigări şi, ici-colo, reviste „glossy”, presei i se mai dă o lovitură.

A început cu zona Unirii, „accidental” o dată cu îndepărtarea buticurilor de trotuar, dar tocmai asta ar trebui să ne dea de gândit. Dacă Sorin Oprescu a avut tupeul să facă acest lucru în centrul capitalei, este clar de ceea ce va fi în stare pentru a-şi apăra teritoriul politic. Al lui, dar şi pe cele trasate de unele partide.

În acest fel, presei pe hârtie i se pune, nu un pumn în gură, ci de-a dreptul laţul de gât, iar presei electronice şi audio-vizuale i se pregăteşte cămaşa de forţă a delictului de opinie cusută cu spor în parlament prin tivurile unor organisme de limitare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*