cum poţi striga o poezie
dacă ea nu are nume?
cum poţi citi ceva
care nu trăieşte?
sau trăieşte şchiopătând!
e ca şi mintea ce o scorneşte
ca şi glasul ce o rosteşte.
ca şi copilul nebotezat –
plânge mereu…
cum poţi scrie cu mâinile legate,
cu gânduri legate,
cu ochii închişi,
cu sufletul risipit…
poezia nu se scrie pe nisip!
(din volumul ,,Ultimele zile din viata umbrei mele”)
Lasă un răspuns