Stimate domnule profesor Ion Coja,
Vă transmit prin intermediul acestui articol un salut prietenesc de la celebrul doctor și scriitor gălățean Nicolae Bacalbașa pe care l-am avut drept invitat și partener de scenă, recent, la o reușită lansare de carte, desigur a unei cărți publicate de Editura Națiunea. Mi-a destăinuit, cu acceptul de a face public faptul, că l-ați contactat recent. Vă informez că domnia sa s-a decis să candideze pentru președinția Consiliului Județean Galați din partea PSD. Vă transmit, de asemenea, salutul unui domn senator și al unui domn deputat prezenți la eveniment și ale căror nume sunt nevoit să nu le divulg în presă, dar vi le voi dezvălui într-un mesaj privat.
V-aș transmite, dacă spațiul publicistic și rigorile electorale mi-ar permite, salutul și aprecierile multor personalități întâlnite în ultima lună, oameni grei, artiști de marcă, lideri spirituali și gânditori al căror nume ne paralizează de emoție, dar, din păcate, doar numele publicistului, universitarului, naționalistului și…apoliticului George Stanca am permisiunea să îl divulg, restul fiind mai mult sau mai puțin implicați în vâltoarea electorală a cărei viitură ne va lovi curând pe toți și față de care nimeni nu va putea să se ferească, de la omul simplu până la Rege. Lista marilor personalități care vor face curând parte din Lista Națională, așa cum inspirat ați intitulat proiectul politic civic al cărui strateg sunteți, susținut discret dar esențial de nume grele ale națiunii, este lungă și are o greutate uriașă, decisivă.
Dar, dincolo de aceste semnale emoționante trimise dumneavostră (și), prin mine și ziarul Națiunea, de către români iluștri, neutri politic aparent, dar cu opțiuni naționaliste, patriotice, nerăbdători să participe la istorie, la salvarea României – poate că abia cum, după douăzeci și doi de (bruc)ani, ar trebui să se nască un ”Front al Salvării Naționale”, dar care nu pot să accepre să fie un fel de cărucioare motorizate vii, gânditoare, pentru o națiune invalidă, până când societatea nu se organizează și dă semne de îndreptare a direcției către ei, luminații, mă simt dator, patriotic, să vă sugerez că aveți mare trebuință deja de un aesenal, modern și suficient cantitativ și calitativ, necesar câștigării măcar a unei bătălii în acest an, nu neapărat a unui război care se anunță crâncen, păgubos pentru țară și care, de fapt, a început mai demult, este în desfășurare și pentru care, în culise, se fac și se desfac alianțe, se regrupează forțe, se cântăresc riscurile și banii. se emit prognosticuri…
Cred, fără a-mi permite să vă subestimez, că este nevoie cât mai repede de strângerea rândurilor militanților dumneavoastră, de ieșirea grabnică la rampă, chiar și asaltând presa cu fel și fel de comunicate pe diferite subiecte de actualitate, de stabilirea și difuzarea unui program tactic și calendaristic preelectoral în vederea unui impact mediatic puternic pe fondul degringoladei, al derutei dirijate. Constat că partidele competitive și politrucii, de care românii s-au săturat, pierd pe zi ce trece procente semnificative și decisive din cauza reacției de dezavuare, de respingere in corpore. Indiferenții, scârnbiții, inmdecișii sunt cam cât au fost românii când l-au votat pe Iliescu la început… Intuiesc strategia dumneavoastră, calculele de a intra în luptă în perioada cât mai apropiată de confruntările electorale oficiale, vizați surpriza, efectul la cald când sala e plină, când toate reflectoarele sunt îndreptate spre ring, când pugiliștii tradiționali își vor fi dezamăgit deja spectatorii și așa plicitisți de aceleași lozinci belicoase și promisiuni mincinoase.
Nu are rost să consum multe cuvinte spre a vă demonstra faptul că societatea românească nu va mai vota în acest an cu mintea tulburată de prejudecăți, de prelunga anestezie cu efecte agonice, de tentația unor pomeni electorale umilitoare, de speranța că, totuși, partidul care îi aburește cel mai bine va aduce oameni noi și curați pe liste, că cei vechi, îmbogățiți politic, oligarhic, mafiotic și interlopic, vor oferi și amărâților, în sfârșit, o țară în care să nu moară de foame, de lipsă de medicamente, dar mai ales de lipsă de…țară. Românii pleacă într-un exod fără precedent. Își părăsesc patria, istoria, cultura, tradițiile, pământul, neamurile, sărăcăciosul rost amanetat prin împrumuturi pentru consum la care însuși președintele a îndemnat populația în cârdășie cu trâmbițașii Isărescului și agitatorii băncilor lacome să acorde credite.
Realitatea în România este alarmantă, chiar dacă românii tac. Li s-a furat prin complot chiar și speranța că prin ieșirea în stradă ar putea clinti din inerție sistemul. Protestele au fost măsluite și telefalsificate de către agitatori și trădători profesioniști la comanda Puterii și Opoziției înhăitate de teama pierderii controlului populației, a privilegiilor de castă, a averilor, a libertății… Avem cei mai mulți trădători pe cap de locuitor. Dumnneavoastră poate știți mai bine, știți foarte importante personalități în această situație de ani de zile, sunt aliații dumneavoastră din umbră, deocamdată, sunt titanii românismului și moralității. Sunt marile valori și modelele aparent pasive ale națiunii. Știm că dacă încearcă să vină prea devreme în față, la vedere alături de dumneavostră, care nu mai aveți ce pierde, sunt conștienți că riscă dosare contrafăcute, compromiterea definitivă, anihilarea, poate și libertatea sau viața, așa cum li s-a mai fluturat, ca avertisment, zvonistica de presă ucigașă transformată în informații de la (pseudo)surse de către mercenarii și șantajiștii mediatici și ai serviciilor aflate de partea trădătorilor și nemernicilor.
Aș fi avut de spus lucruri și mai grele, dar mă fură parantezele, timpul este scurt, din ce în ce mai scurt, se consumă prea multă vorbărie și energie. Dar trebuie să vă atenționez în încheiere tocmai acest lucru: timpul este scurt, oamenii mă întreabă unde este staff-ul, unde vă sunt structurile organizatorice, de ce nu începeți odată, în forță, bătălia civică, de ce nu vedem fruntașii în fruntea Listei Naționale, să știe și românii că intelectualii de marcă, scriitorii, artiștii, academicienii, universitarii, profesorii, învățătorii, clericii, funcționarii, țăranii domnule profesor, muncitorii domnule profesor, mai au o speranță și că oamenii luminați nu i-au lăsat de izbeliște și așeaptă ca ei, cei mulți, să formeze batalioanele societății civice care să îi cheme să le fie comandanți!
Lasă un răspuns