Visul

Eu ţin aproape visul

Din amintirea unui fulger,

Ce mi-a străpuns adâncul spirit,

Prin cuget şi peste nevăzut;

 

Cuprins eram de flăcări,

Şi inima mi s-a aprins,

Cum niciodată n-a mai fost

Nucleul dragostei încins.

 

E binecuvântarea Lui Christos

Pe sufletul ce-n vis nu are moarte,

Când noaptea e pe împrejur,

Şi ruga ta e în marea noapte.

 

Atunci cu sufletul m-am înălţat,

Cu harul nesecat din mine,

Văzându-mi trupul înfruntat

De post şi de rugăciune.

 

Acum sunt rece ‘n decădere

Şi sufletul mi-e întinat,

Mai mult pământ eu m-am făcut,

În trup cu sila încătuşat!

 

Dar, virtutea o lumină,

Se impune peste noapte,

Alungând o umbră oarbă

Dintr-o cruntă deşteptare.

 

Vreau să gust din amintire,

Să fi viu din noua clipă,

Iar îmi simt înariparea  –

E visul meu de înălţare

Ce iarăşi mă străpunge?!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*