Al treilea cardinal…

Preafericitul Lucian Muresan este al treilea cardinal al Bisericii din România, în înaltul Senat de la Roma, prezidat de papa Benedict XVI, reprezentându-i pe greco-catolici, pe milioanele de românii fugiți în occident dar și întreaga națiune. Cum România este în UE, dar ortodocșii nu sunt încă familiarizați cu normele și valorile din vest.

De aceea, rolul noului cardinal este de a-i sprijini pe președintele și patriarhul de la București în continuarea dialogului cu Roma, dialog început de Fericitul Papa Ioan Paul II.

Este adevărat, acum este greu de spus ce linie va urma Preafercitul Lucian. Cea a primei uniri, a episcopului românilor Inocențiu Micu Klein, a Școlii Ardelene, sau a celei două uniri, a episcopilor Ioan Bob și Ioan Lemeni, mai cooperanți cu administrația maghiară. Președintele, Patriarhul dar și Cardinalul pot elibera neamul românesc de lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite și constantinopolitane, cum se exprimau cei care au eșuat în perioada interbelică. Mai ales că ideea contemplativă de atunci, aceea că trebuie așteptat până când moldo-valahii ortodocși se „coc”, s-a dovediat la fel de greșită. Condițiile de emancipare a tuturor românilor sunt azi, în cadrul UE, incomparabil mai favorabile decât cele din trecutul Bisericii unite cu Roma, dar asta nu înseamnă că afirmarea națională, socială va veni singură, va cadea ca o pară malăeață.

Evident, astăzi, nu se mai pune problema uniri cu Roma, ca pe vremea Imperiilor, ci a unei cooperări și coordonări a eforturilor comune occidentalo-românești în Europa unită grației Romei. Asta presupune și dialog și intransigență în apărarea intereselor neamului, cum au făcut episcopul și protopopii ardeleni la prima unire și, mai apoi, Școala Ardeleană.

Împotriviri față de efortul de emacipare vor mai fi. Pe toate fronturile. Și asta pentru că occidentalii n-au încredere în greco-ortodocșii moldo-valahi, greco-pravoslavnicii n-au încredere în ortodocșii de origine latină. Și tot așa… Moscova, Belgradul, Sofia nu văd cu ochi buni emanciparea României pentru că le stă în calea unității lumii lor slave. Greco-fanarioții sunt nostalgici, iar Budapesta îi vrea pe români de subordonați ori maghiarizați.

Pe de altă parte, dacă ne reamintim de generozitatea Fericitului papă Ioan Paul al II lea față de moldo-valahi, puteam avea nădejdea că președintele, patriarhul și al treilea cardinal vor schimba cumva destinul neamului românesc în UE și vor crea un model pentru restul țărilor ortodoxe, cum a fost și prima vizită a unui papă în lumea ortodoxă, la București, în mai 1999.

Și mai este o problemă. Ideea Statului fără Biserică s-a dovedit contraproductivă, pentru că are la bază o falsă conștiință, generată de escamontarea valorilor și a judecăților religioase.

P.S.

La încrucisarea intereselor a trei culturi, religii, imperii, greco-catolicii din Transilvania s-au unit cu Roma în 1697 fără o supraveghere austro-ungară. În 1701, a doua unire s-a realizat în condiții de subordonare cu urmări până astăzi (vezi rolul UDMR-ului).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*