Luni, pe când abia se ivise zorii prin perdeaua de cireşe răscoapte, după o noapte nedormită, eu admiram ,de la geamul ce dă spre fundul grădinii, bura de ploaie tihnită, când fui speriat de sunetul strident al telefonului. De la celălalt capăt al firului auzii vocea lui Costică Bucico din Corlătenii lui Liviu Damian, care pe vremuri se mai numeau şi Strâmba.
– Ce se aude, bade, cine-i primar de Chişinău?
– Tot Chirtoacă. Pentru că în suburbiile noastre nu s-a votat strâmb.
– Faci aluzie la Strâmba noastră. Şi la noi tot democraţii au câştigat. Înseamnă că nu în zadar l-am zdupăcit pe vărul Pavel, care nu a votat corect…
Îl cunosc pe Costică Bucico de vreo 30 de ani, de pe când îmi scria la „Tinerimea Moldovei” nişte scrisori de o rară frumuseţe. Bătăuş era şi pe atunci, dar a primit pedeapsă, pentru că furase bustul lui Lenin din odaia leninistă de la şcoală. Pentru această aventură nechibzuită a stat la pârnaia din dealul Sorocii cam vreun cincinal. Acum Georgeta lui îl păzeşte să nu fure tablourile lui Voronin de prin locuri bine dosite.
După alegeri ne-am adunat la fratele Victor să mai punem ţara la cale şi iată că vine şi un prieten de al lui, Marin Bucico, (nu e rudă cu cel din Corlăteni) şi răsuflă cu uşurinţă:
– Am convins-o, măi băieţi!
– Pe cine?
– Pe mama. Nu vroia nici în ruptul capului să voteze cu democraţii.
– Şi cum ai convins-o? întreabă fratele Victor.
– I-am spus curat şi probabil s-o fi ofensat:„Mamă, nu visa mălai de 16 copeici nici vălătuci de cârnaţi. Dumneata ţi-ai trăit traiul, dar vezi să nu ne oropseşti pe noi şi pe nepoţii dumitale. Alege grâul de neghină”. „Parcă ai vorbi frumos, măi Marine, dar la televizorul meu este un program, care se numeşte NIT şi de acolo am aflat că Dorin al vostru a făcut o afacere cu troleibuzele şi s-a îmbogăţit cu câteva milioane”.
A trebuit s-o chem în camera noastră de la etaj ca să-i arăt şi alte canale de televiziune. Şi asta a îmbunat-o.
Cu alde Bucico din nordul republicii şi din centru ne-am cam lămurit. Pe o verişoară de a mea de la Schinoasa , de ani buni n-o pot convinge. Şi de fiecare dată votează tot strâmb. Strâmb de tot. Şi aici îmi vine în minte un reportaj de la mai multe televiziuni. După examenul de bac la limba română, susţinut de alolingvi, care ne-au studiat limba 12 ani, vezi, Doamne, că ei nici nu ţineau minte despre ce au scris şi la întrebările reporterilor să spună barem o frază, ei rânjeau satisfăcuţi că au trudit mult la examene şi li s-au spulberat toate cuvintele. Chiar aşa! Să încercat pe vremea noastră să nu ştim pe de rost texte întregi, să nu vorbit corect ruseşte. Vai şi amar de capul nostru! Uite că aceşti copii, care ne urăsc din adâncul sufletului nu numai limba, dar şi tot ce e moldovenesc: datini, tradiţii, nu se vor împăca niciodată cu gândul că trebuie să se integreze firesc în societatea noastră. Nu vor vota niciodată un om onest din rândurile noastre. Ei îşi vor continua cu îndărătnicie studiile la Universitatea Slavă, ştiind prea bine că nu vor avea de lucru, dacă nu vor cunoaşte limba română. Cu toate acestea se ambiţionează să ne confrunte cu ură, să mintă ca şi exponentul lor, Dodon, care cu părere de rău e din tagma noastră, moldovean, cum s-ar zice, dar cu maţele tărcate şi cu circumvoluţiuni roşii ca para focului pe ambele emisfere ale creierului său zombat.
Nu ştiu cum altora, dar mie mi s-a încrâncenat inima, când am văzut cu cât aplomb, aceşti tineri, ieşiţi de la examene sfidau bunul simţ şi toleranţa noastră soră cu prostia. Cineva a fost plătit toţi aceşti ani să-i înveţe carte. Şi dacă aceşti copii nedezmeticiţi pe ce lume trăiesc, nu au ascultat de părinţi şi de profesor, acesta din urmă trebuia să-i lase corigenţi pe un cap, ca să vină la toamnă cu lecţia de acasă pregătită. Cei de la Ministerul Educaţiei, în toiul examenelor de bac, o fac pe exigenţii, dar la liceele de expresie rusă nu lasă nici un repetent şi asta îi încurajează an de an pe cei ce vin din urmă. Cu asemenea atitudine, desigur, noi creştem o generaţie care nu va avea pic de stimă faţă de poporul băştinaş şi ne vor tot porecli drept ţărani plouaţi. De ce, dragi tovarăşi de la ministere, aceşti copii mancurtizaţi trebuie să decidă ce limbă vorbim, ce istorie studiem şi pe cine votăm? Eu mă bucur că-l pot citi în original pe Tolstoi şi Bunin, pe Soljiniţin şi Pasternac. De ce nu s-ar bucura şi aceşti tineri rătăciţi să-l citească şi să-l înţeleagă pe Blaga sau Sadoveanu? Pentru că le-au fost create condiţii de incubator şi lor li-i bine în foişorul lor de fildeş ca să ne neglijeze, să ne batjocorească şi chiar să ne calce în picioare însemnele noastre naţionale. Ceva e putred, putred de tot în mica noastră ţară, care pare mai mult a sat fără de câini. Parcă am fi din lumi paralele. Opt ani de zile comuniştii au scris pe panouri enorme şi pe toate gardurile „Patria mea e Moldova”. Şi s-au înmulţit patrioţii? A ieşit o nouă formaţiune, o creatură cu zece capete pre nume „Patrioţii Moldovei”, având-o în frunte pe Maya Laguta, care adună prin pieţele Chişinăului moşnegi şi babe care fiind întrebaţi de ce protestează, au unicul răspuns: „Nu ştiu maldavineşte”. Cu asemenea patrioţi nu vom intra niciodată pe porţile Europei, care cu orice zi ni se închid în faţă. De ce bătrânii noştri de la ţară nu fac greve, deşi nu le curge apa din perete şi nici troleibuzele nu le trec prin faţa casei. Ei se împacă cu puţinul ce-l au.
Îmi povestea scriitoare de limbă rusă, Miroslava Metleaeva, tot ea şi traducătoare din opera lui Nichita Stănescu, Constantin Noica, Valeriu Matei, Eugen Cioclea ş.a., că bunica ei, Riva Rorer, venită pe aceste meleaguri din Austria, dintr-o familie înstărită, în clipele de sinceritate şi voie bună o tot îndemna pe viitoarea scriitoare:
– Mira, noi trebuie să iubim moldovenii ca pe ochii din cap, pentru că mâncăm din pâinea lor.
Dacă ar judeca şi celelalte minorităţi etnice la fel, nu ar mai apărea dintre noi dodoni şi dunduci, cozi de topor şi flecari, alde târâie obială şi hoitari înveteraţi.
În încheiere, vreau să vă bucur. Lumea bună a votat mulţi primari din sânul Alianţei. Şi alte culori se vor revărsa de asupra Moldovei. Va predomina verdele verde ca buratecul.
Lasă un răspuns