Mișcarea pentru Bunul Simț – Un an electoral

Am intrat într-un an electoral. O fi bine? O fi rău? Nu ştiu… Ceea ce ştiu bine, însă e că într-un an electoral toată suflarea politicii îşi aduce aminte brusc de noi. De oamenii de rând.

Brusc îşi aduc cu toţii aminte că locul lor călduţ, scăunelul confortabil şi profitabil pe care-şi aşează zilnic importantul (şi de multe ori impozantul) lor „dos”, funcţia care le permite să aibă maşină la scară şi secretară proprie, poziţia socială privilegiată aducătoare de notorietate, care la rândul ei le permite exercitarea de influenţă şi presiuni asupra autorităţilor de la nivelele la care au acces, precum şi toate avantajele materiale ce decurg din acestea, depind de faptul că existăm şi noi. Depind de voinţa noastră de a le da sau nu votul şi ideal ar fi să o facem în mod conştient.

Dar cum scopul scuză mijloacele asistăm în realitatea ultimelor luni la o cascadă de evenimente pregătitoare care ne demonstrează exact contrariul. Mai precis că se încearcă, pentru a câta oară, bulversarea electoratului:

„Dacă nu poţi să-i convingi… zăpăceşte-i!”

Una dintre cele mai perfide forme de manipulare este excesul de informaţie. Excesul de informaţie prin utilizarea abuzivă a dreptului la liberă exprimare şi la liberă informare. În ultima vreme asistăm la o avalanşă de „ştiri şi de noutăţi” în toată mass media, în legătură cu apariţia, înfiinţarea, alierea, resuscitarea sau reorientarea aşa-zis doctrinară a unei multitudini de partide, partidulețe, curente, mişcări şi alianţe, neapărat toate populare (în slujba poporului, adică), care ne cheamă la luptă, la nesupunere civică, la răsturnarea ordinii… la orice le duce capul! Primim de peste tot şi din partea tuturor, invitaţii la „Deşteptarea naţională”, culmea cele mai intense chiar din partea celor care ne-au cântat şi des-cântat cu cântece de leagăn după ultimele alegeri şi până în prezent.

Brusc ni se dezvăluie de către personaje care de care mai albe decât zăpada, luminiţe (de la lămpaşe probabil) prin toate tunelele (chiar şi la cele fără ieşire), brusc toată floarea cea vestită a politicii carpato-danubiano-pontice, pictată în toate culorile curcubeului ca să fie siguri că ne satisfac toate gusturile cromatice s-a pus în mişcare ”cu unicul şi nobilul scop” de a ne arăta CALEA. Unica, adevărata şi sigura – cale!

Am citit în ultimul timp o mulţime de prezentări de soluţii. La cheie, se înţelege!… Soluţii complete, de la A, la Z ! Prezentate ultimativ şi exclusiv. Toţi visează la o coagulare a consensului, la unirea societăţii civile, dar toţi o vor, neapărat, în jurul propriei torţe. A unicii torţe capabile să ne (i)-lumineze calea. A MEA!

N-am văzut din păcate lansarea unei adevărate dezbateri publice, care să invite în mod sincer şi respectuos, la constituirea unei doctrine adaptată zilelor noastre, realităţilor şi contextului particular al unei Românii aflată în faţa unor provocări majore şi a unor alegeri decisive pentru viitorul economico-social al ţării.

Timidele tentative de acest gen s-au înmuiat în faşă prin complicitatea unei mass medii, cu rol de tocător-demolator al ideii de unitate naţională, aservite unor interese care înfloresc numai în ape tulburi.

A începe în acest moment o acţiune de acest gen ar însemna să se încerce îngrăşarea porcului (sic!), în ajunul Crăciunului.  Poate, tura viitoare „ne trezim” mai din timp… Ce ziceţi? Am multe proiecte, unele chiar viabile. Şi nu toate depind de guvernanţi. Putem şi noi să ne urnim şi să punem câte ceva în practică. Ne lipseşte voinţa şi mai ales interesul de a o face. În această lume în care tronează profitul, a face acţiuni fără a fi remuneraţi, altruismul în general, e privit ca un semn al incapacităţii de „adaptare la mediu”.

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*