Ţepeluşii

În noianul de aiureli chelioase, subnutrita Lege a lustraţiei se înscrie cu litere de-o şchioapă şi ceva în istoria nepublicată a genocidului politic. Lupii tineri ai „partidului unic”, foştii activişti utece, bine reprezentaţi în structurile de vârf ale unor instituţii publice dar şi în parlament, recompun, de acolo de unde sunt, un hilar alt proces al comunismului.

În realitate însă, cacealmaua politică dezvăluie asul din mânecă: legalizarea imunităţii „foştilor”, accesul  foştilor tineri mercenari politici la macrul bugetar.

Cei 10-20 de indivizi care, biologic, ar nai putea suferi pugnitatea legii lustraţiei, aproape că nici nu mai ciontează prin cantonamentul lor septuagenar. Ei sunt doar perdeaua de fum după care mărşăluieşte cohorta bine determinată în perversitatea ei a „lupilor tineri”. De unde şi concluzia de râsul-râsului că „Legea lustraţiei” este, în realitate o „Lege a nelustraţiei”, încă un exerciţiu de arogant dispreţ al castei politice faţă de un popor tot mai umilit. Asistăm la o coagulare nesimţită a sictirului celor puţini, aleşii, faţă de sărăcime – majoritatea, ăia care îşi reclamă demnitatea în pieţele libertăţii. Totalitarismul personificat de Alfred Jarry în „Regele Ubu” („Vivat Domnul Ubu/Strânge-n cur şurubu” – replică leit-motiv a Ţepeluşilor) este reluată şi amplificată pe parcursul dinastic Ceauşescu – Băsescu, parcurs secondat tutelar de ţepeluşii restauraţi şi legalizaţi acum prin Legea amintită.

Absența opoziţiei la votul din parlament nu le îi conferă plusul de simpatie  pe care mizează, şomajul ei politic fiind insignifiant (dar şi foarte bine plătit) faţă de şomajul cronic din ţară. Impardonabilă şi obligatoriu amendabilă este lipsa de cvorum pentru amintita lege, cei 20 de milioane de români direct interesaţi de esenţa şi consecinţele legii fiind excluşi de la dezbatere. La fel şi revoluţionarii în care ceilalţi îşi identifică opţiunea pentru un nou curs al istoriei, aceştia au fost ignoraţi de votanţii din parlament din motive lesne de înţeles: nu se potrivesc „ideologiile”! Sau, în găguţele lor, cei care s-au aruncat în faţa tancurilor o făceau animaţi de dorinţa ca tinerii lupi să înlocuiască pe ceilalţi? Haida, de!

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*