Chiar dacă nu a reuşit să sfarâme unitatea internă a PNL-ului, aceasta refuzând să capoteze într-o reacţie de auto-descompunere politică pe seama neinspiratului „parteneriat” cu o formaţiune total antagonică doctrinar şi moral, recte PSD, şi nici nu a putut corupe partidul structură cu stuctură (acesta nerăspunzând nici măcar la nivelul eşaloanelor inferioare, predictibil a fi mai aplecate spre trădare din cauza frustărilor date de poziţiile submanageriale), Traian Băsescu forţează totuşi disoluţia filonului liberal printr-o metodă nu neapărat remarcabilă, dar practică. Un mecanism simplu, în care locul esenţial l-a ocupat identificarea unuia dintre liderii formaţiunii şi numirea acestuia într-o poziţie care implică autosuspendarea din partid.
În acest fel, formaţiunea vizată pierde un personaj important, echilibrul parlamentar ajungând la un nivel şi mai firav.
Şi totuşi, jocurile nu s-ar putea închide într-un cerc perfect dacă nu ar contribui şi partea „vătămată”, prin reacţiile primare date de specularea orgoliilor preşedintelui de formaţiune.
Desigur, era nevoie de un personaj important din PNL pentru a fi momit în această mişcare. Şi am putea crede că Antonescu s-a pripit când a anunţat excluderea „trădătorului” septuagenar (autosuspendat) din partid. Ar fi cel mai convenabil raţionament. Dar numai pentru propriul electorat.
În realitate, nu este decât un alt joc la cacealma, Crin Antonescu intuind cel puţin direcţia „strategului” de la Cotroceni, „pe surse”, informaţia unei posibile numiri a lui Teodor Meleşcanu în fruntea SIE circulând de câteva zile.
Or, şi dacă ar fi privit varianta doar de la nivelul unei burse a zvonurilor, un lider de partid nu ar fi rămas indiferent. Ar fi avut cel puţin o discuţie în interiorul partidului, Crin Antonescu având timp să separe apele politice de interesele de afirmare „gerontofilă” ale lui T. Meleşcanu. Cu mult înainte ca varianta aruncată pe bursa zvonurilor să fie înscrisă pe linia cuvântărilor oficiale de la Cotroceni.
În plus, pentru oricare membru al formaţiunii liberale, o asemenea „racolare” ar fi fost de aşteptat în condiţiile în care predecesorii de la „servicii”, Ungureanu şi Săftoiu, au fost racolaţi tot din rândul liberalilor. Era evident că la nivelul înţelegerilor transpartinice postul recent eliberat de la SIE urma să revină tot zonei de influenţă liberală, uimirea lui Crin Antonescu nefiind credibilă.
Pe de altă parte, oricât de iritat s-a arătat preşedintele liberalilor de numirea Cotrocenilor, aducerea fostului liberal la SIE a căzut bine şi formaţiunii sale, fiind o soluţie de a scăpa de una dintre verigile slabe ale unei moşteniri oricând lustrabile (cel puţin la nivel de reproşuri). În fond, să nu uităm amprenta lăsată asupra liberalilor de deconspirarea doamnei Muscă.
Acum însă, însăşi deconspirarea a fost surclasată de jocurile politice, iar veriga oricând posibil a crea o slăbiciune a fost repoziţionată.
Problema este alta. Nu la noi, ci dincolo de graniţă. Căci, oare cum ne va privi Europa după ce o verigă a trecutului în rentă viager-politică a fost adusă chiar în fruntea unui serviciu secret? Deja desconsiderarea trebuie să fi fost uriaşă din clipa în care românii au pus în fruntea ţării tot un fost comunist, opțiune urmată de „alegerea” fetei cei mici a acestuia, în numele numelui şi renumelui tatălui, în Parlamentul Europei. Să mai adăugăm ajungerea în PE şi a unui fost purtător de osanale al vechiului sistem, recondiţionat într-un admirator sincer al lui „Traian cel Mare”, apoi desemnarea unui fost activist, fie şi provenit din aripa tânără, UTC, în fruntea executivului. Pus acolo chiar de cel ce le promise românilor că va veghea ca ţara să nu mai aleagă între foşti nomenclaturişti.
A ales el însă pentru popor, accentuând acum starea de dizgraţie prin înlocuirea fostului tovarăş Emil Boc cu fostul tovarăş Mihai Răzvan Ungureanu. O rotiţă paralelă de la nivelul cadrelor tinere de acum 22 de ani care se angajau pentru continuitatea partidului unic. Nu au reuşit să asigure continuitate partidului, dar au adus în prezent mentalităţile nomenclaturiştilor de atunci, după Emil Boc, şi premierul Ungureanu găsindu-şi plăceri tainice în spectacolul linguşelii. Nu a avut, ce-i drept, parte de scrierea numelui celui mai iubit fiu pe dealurile lui Flutur, poate şi din cauza sezonului rece, dar s-a pretat la lucruri care, pentru un om de vârsta lui, nu pot fi încadrate la atavisme comportamentale datorate vechiului regim.
Iar Traian Băsescu îşi continuă batjocura la adresa fiecăruia dintre noi cu aceaşi plăcere sadică, numirea la SIE a lui Teodor Meleşacanu fiind impusă plenului Parlamentului aproape în acelaşi ceas al adoptării batjocoritei Legi a lustraţiei. Şi îşi bate joc de noi prin faptul că, deşi mutilată, prin prevederea aplicării lustraţiei doar în cazul personajelor din funcţiile numite, nu a acelora care au ajuns într-o demnitate în urma alegerii lor de către mase, iar legea nu i-ar fi permis lui Meleşcanu să ajungă în fruntea SIE, acest lucru s-a întâmplat fără nici o jenă. Chiar dacă a fost o numire pe funcţie (adică lustrabilă), votul de faţadă în plenul parlamentului nefiind, juridic, exprimarea deciziei maselor.
Nimic nou, însă… Traian Băsescu abia ce ne-a amăgit cu intenţia sa sinceră de aşeza în urma lui o garnitură tânără, dar, pe lângă vagoanele proaspete ale executivului, a lăsat şi o staţie a trecutului în apropierea gării Cotroceni. În acet fel, tinerele vagonete ale expresului fără cap de linie a executivului vor face de acum înainte oficial naveta între Cotroceni şi staţia „apolitică” a SIE
P.S.
Numirea lui Teodor Meleşcanu la SIE ar fi trebuit să fie un semnal pentru preşedintele PNL că ar putea urma o racolare a personajelor cheie din PNL. Şi nu numai. O numire a celor convenabili Cotrocenilor în posturi care implică autosuspendarea din partid, asigurându-se şi pe această cale „resorbirea” oricărui personaj periculos pentru jocul electoral al lui Traian Băsescu. O metodă limitată, e adevărat, de numărul funcţiilor care implică autosupendarea politică, dar eficientă pentru şansa de a elimina anumite personaje din substanţa unui partid.
Lasă un răspuns