Pe Tudor Gheorghe l-am descperit încă în anii de studenţie. Pe atunci nici nu bănuiam că suntem de o seamă, adică din anul Păcii, 1945. El e născut la 1 august, iar eu la 1 decembrie. Aşa că mi-ar veni un fel de bădişor. O carte de a mea, „Noi nu mai vrem pământ”, i-am dăruit-o cu dedicaţie acum zece ani.Din tomul cela mare cât valiza lui Putin, el a descoperit doar o poezie bună de cântat, dar până la urmă, cred că placheta s-o fi rătăcit prin biblioteca sa, sau o fi uitat-o în tren. Nu m-am supărat, ci dimpotrivă, i-am adunat toate cântecele şi când mi-e bine, când mi-e trist îmi aplec urechea afonă la minunatele sale melodii. Tudor Gheorghe este un bun actor la Teatrul dramatic din Craiova şi cântăreţ de muzică folck. S-a născut în comuna Podari, judeţul Dolj, dintr-o familie de ţărani. Copilăria, dar mai ales adolescenţa, i-au fost dificile. Tatăl, cântăreţ la biserică, a fost arestat şi deţinut politic la Aiud.
În perioada comunistă, Tudor Gheorghe a întâmpinat foarte multe oprelişti din partea regimului ceauşist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, i-au fost cenzurate spectacolele. În anul 1979, i-a fost interzis să concerteze imediat după premiera spectacolului „Pe-un franc poet”.
Una din marile realizări ale actorului şi interpretului este ciclul celor patru anotimpuri realizate împreună cu tânărul compozitor, orchestrator şi dirijor, Marius Leonard Hristescu.
Tudor Gheorghe este Tezaurul Viu al românilor de pretutindeni
La numai 21 de ani va debuta în rolul Paznicul tânăr din piesa „Cocoşul negru”, de Victor Eftimiu. Vor urma roluri de anvergură în piesele „Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu, „D-ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale, „Doamna nevăzută” de Pedro 
Calderon de la BarcaÎn 1969, a ieşit la rampă cu primul său recital – „Menestrel la curţile dorului”. După alţi doi ani de studii aprofundate, făcute la Institutul de folclor din Bucureşti a urmat al doilea recital—„Şapte balade”. Din 1969, anul primului recital şi până în 1996, a lansat un adevărat program cultural.
Încă la 1971, marele prozator Eugen Barbu, spunea::” Tudor Gheorghe are o memorie fenomenală şi asta explică cum a putut să îndeplinească raptul fără a trezi bănuieli, pentru că atât cât îi ştim, bătrânii lăutari cad în bănuială când sunt fotografiaţi pe hârtie. Într-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremurătoare a „Mioriţei” şi nişte cântece haiduceşti cum nu mai aflasem. Scriu cu toată răspunderea că de la Maria Tănase nu am avut o personalitate mai puternică în ce priveşte comorile noastre folclorice ca acest tânăr şi neîntrecut actor din Craiova”
Un alt craiovean, regretatul Marin Sorescu, redactor al revistei „Ramuri” şi exministru al culturii, mărturisea: „De fiecare dată când îl ascult—şiasta se întâmplă des—Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească—populară şi cultă—poate mişca munţii.(…) Problema mea, inhalând prin toţi porii melodia fiinţei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrimă de dragoste, admiraţie şi mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai uşorsă-l pup.” Printre piesele de rezistenţă este şi cântecul „Salcâmii” pe versurile basarabeanului Arhip Cibotaru, care poate să doarmă liniştit, pe la Podarii lui Tudor Gheorghe, are un loc pe podeţul gloriei. Dar faimoşii adepţi ai stihului bălai, din păcate, nu pot trece nici puntea, nici podul Podarilor.
Când a venit pentru prima dată la Chişinău, imediat după revoluţie, Tudor Gheorghe se destăinuia în faţa regretatului Pavel Bechet: „Nu sunt cum spui dumneata, părintele folck-ului românesc, ci sunt un tip extrem de napoda. Ce fac eu nedumereşte. Mai curând m-aş crede lăutarul acestei generaţii, care ştie să umble cu computere ce depărtează omul de muzica populară. Tineretul de astăzi are nevoie de un barbu Lăutaru. Poate cobza mea nu e atât de vestită cum era vioara marelui nostru înaintaş, iar chitara—mi se angajează în vreun concurs internaţional ca instrumentele celebrilor chitarişti. Ambele aceste două privighrtori le angajez,însă, eu personal într-un concurs al sufletelor româneşti de pretutindeni, iar recitalul pe care-l cunoşti-15 recitaluri de muzică folck (poezie populară şi cultă), în care sună şi versul celorlalţi poeţi români basarabeni G.Vieru, L.Damian, P.Zadnipru, D.Matcovschi, A.Cibotaru.”
Cât pe-aci să uit că Tudor Gheorghe e şi un bun poet. Şi ca să vă convingeţi, vă propun următoarea poezie:
Semnal de alarmă Nu m-am temut de lupii maturi, Le tai un cal bătrân şi-i saturi. Dar ce ne facem cu căţeii, Care în numele ideii De revoluţie, se îngraşe Şi-abia despachetaţi din faşe, Încep să-şi scoată colţii tineri Şi-o muşcă şi pe Maica-Vineri, Dacă la ora programată N-au porţia asigurată. Atenţie la căţelandri Când sunt săzui de joacă tandri, Se hârjonesc în haită mică, Dar cresc şi se-nrăiesc şi ştim că Atunci cândhaita se măreşte Nici Dumnezeu nu-i mai opreşte Devin la rându-le lupi maturi
Şi nu mai ştii cu ce să-i saturi; Că sunt şcoliţi şi au pretenţii, Sunt rude toţi cu disidenţii, I-a chinuit nomenclatura Şi-au trebuit să-şi ţină gura Şi de-aia vor acum să muşte Să n-aibă cine să-i împuşte.
Nu m-am temut de lupii maturi, Le tai un cal bătrân şi-i saturi, Dar ce ne facem cu căţeii Care în numele ideii De revoluţie, se-ngraşe Şi-abia despachetaţi din faşe, Încep să-şi scoată colţii tineri Şi-o muşcă şi pe Maica-Vineri, Dacă la ora programată N-au porţia asigurată. Din jurnalul de acasă
Lasă un răspuns