Puterea a priceput un mesaj important trimis de manifestanții din piață: România este scîrbită de întreaga clasă politică. Prin urmare, PDL și-a retras oamenii vechii gărzi din prim plan, inclusiv pe primul ministru. Au venit cu nume noi, sugerînd începutul unei noi clase politice. Evident, discutabilă nașterea acesteia, dar, groso modo, așa pot fi intepretate lucrurile și asta este în avantajul PDL.
Dar de ce este lumea scîrbită de toată clasa politică? Dacă mergem mai în profunzime, putem spune că impresia pregnantă pe care au lăsat-o toți a fost aceea că au acaparat statul, l-au luat prizonier și-l storc de bani și privilegii pentru casta lor politică, transpartinică. Doar pentru că au făcut acest lucru au putut fura, minți, înșela, abuza de încrederea și resursele țării. Ei au luat statul prizonier. Și PSD și PNL și PDL și UDMR au participat la această captură. Tocmai pentru că au făcut-o toți, au reușit să sufoce statul și au adus societatea la exasperare.
Iată de ce cred că schimbarea de gardă de acum ar rămîne doar o lovitură de imagine, dacă nu este urmată de retragerea din tranșeele statului ale armatei politice care s-a instalat din palatul Victoria pînă în Oficiul Poștal din Calafat.
Mișcarea politică de înlocuire a unor vechi cadre de partid cu altele noi în fruntea țării nu este relevantă și în planul eficienței, dacă nu se face trecerea la profesionalizarea statului. Tinerii membri de partid, doar pentru că sînt tineri, nu sînt mai buni. Trebuie deschise ușile pentru profesioniști.
Oamenii care stau în frig au strigat împotriva tiraniei politice de acest tip. Părinții apolitici ai unor copii foarte bine pregătiți, dar care n-au avut pilele necesare să poată ajunge pe posturi bune nu vor fi încîntați de „revoluția” asta, chiar și dacă este inspirată. Le trebuie mai mult. Vor dreptate socială. Vor șanse pentru toți. Vor ca oricine este bine pregătit să poată ajunge să lucreze pentru statul român, nu doar clientela de partid.
Tinerii politicieni care au ajuns în cabinetul Ungureanu – și chiar Ungureanu însuși – trebuie să se uite măcar o clipă în oglindă și să răspundă sincer la întrebarea: Dacă nu intram în politică, ajungeam aici?
După ce vor fi răspuns, trebuie să treacă la depolitizarea sistemului. Altfel, inteligenția românească va rămîne cu aceleași frustrări și antipatii.
Nu uitați, Raed Arafat a fost apărat tocmai pentru că era un specialist pur și simplu și nu un politician născut din politician. El a arătat că știe să facă ceva și așa a fost cooptat de sistem și nu invers: intri în sistem și apoi vedem noi dacă știi să faci ceva, poate te califici la fața locului.
Nu eu o spun, Traian Băsescu o spunea cu ani în urmă și se referea la baronii care sufocau România: „Jos labele de pe stat!”. Acum avem de-a face cu urmașii baronilor.
P.S.: Am ascultat aseară discuția dintre Radu Berceanu și Miron Mitrea. Halucinantă! Mitrea spunea: Îl cunosc pe tatăl tînărului Mustea, îmi e prieten, nu zic, nu vreau să-l supăr, dar se spune despre băiat că i-a cumpărat tata minister! E un om înstărit tat-su, are o fabrică obținută din privatizări prin ’90… Ei, să vă spun eu cum a fost, că am fost acolo, zice Berceanu fără să-și dea seama ce spune. Și discutam, zice el mai departe: am avut pe cineva înainte pentru Comunicații și a refuzat și atunci am zis, măi, care mai e pe lisă? Pe lista scurtă pentru promovat, vreau să spun! Păi, Mustea e următorul! Numai bine, l-au pus la Comunicații.
Ei, vedeți?!
Ca să înțelegeți mai bine ce vreau să spun puteți citi următorul reportaj pe care l-am făcut la Jibou, cu ceva vreme în urmă, un oraș roșu precum cravata lui Victor Ponta.
Ruxandra Hurezean
Lasă un răspuns