„Ecouri Tactile” pe simeza Galeriei Orizont

O serie de rotunjimi unduioase de siluete, ce se contopesc gratios și ademenesc într-o maniera subtilă privirile, învăluie într-o atmosferă plină de mister și armonie Galeria de artă Orizont în perioada 8 – 21 februarie 2012, cu ocazia expoziției „Ecouri Tactile”, apartinând artistei Rodica Toth Poiată.

Creațiile reunite cu această ocazie au avut ca scop deslușirea misterului omului precum și a reflexiei sale în mediul înconjurător, în partener, și nu în ultimul rând, în sine însuși, tematică intens explorată de artistă în ultima perioadă. Lumea dezvaluită este una figurativă, creatoarea insistând atât pe reprezentările în sine, cât și în mod deosebit pe simțămintele personajelor.

Operele Rodicăi Toth Poiată conturează scenete făruitoare a unor stări de visare, liniște, solitudine, cu o puternică sensibilitate și fragilitate atât în felul în care sunt redate formele, cât și din punct de vedere cromatic, iar accentul este pus mereu pe detalii cu semnificație simbolică, personală, intimă. Detalii precum rotunjimea unui umăr sau o cută, aparent lipsite de semnificație, conduc însă la plăsmuirea unui univers familiar privitorului, ce conduce la nostalgie, dorință sau contemplare.

Formele sunt clare, cu o cromatică  luminoasă, construită prin tușe delicate, apropiate de transparențe, ce contribuie substanțial la aspectul general al unui univers parcă oniric, în care nuditatea feminină, cu forme elegante și firave, se descoperă printr-un erotism discret.

Expozitia intitulată „Ecouri Tactile” readuce la actualitate și peisajul, o pasiune mai veche a artistei, însă de această dată într-un rol secundar, dar nu lipsit de importanță, acela de fundal sonor pentru „actorii” săi.

Rodica Toth Poiată, autoarea acestei lumii grațioase, este de origine din Brașov, fiind absolventă a Facultății de Arte Plastice din Timișoara. Începând cu anul 1996 devine membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția pictură, fiind autoarea a nenumărate expoziții în țară, cât și peste hotare.

Văd tablourile mele ca pe un fragment dintr-o poveste, ca pe o imagine pe care ai văzut-o pe fereastra unui tren pentru o secundă, sau ca pe o amintire a unei secvențe ce îți rămâne întipărită până în cele mai mici detalii. Restul, povestea în sine, o las în seama privitorului – el va ști să continue ceea ce a fost înaintea momentului sau după el” ( Rodica Toth Poiată).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*