Biserica şi Statul – două studii

Volumul „Biserica şi Statul – două studii”, autor Ionuţ – Gabriel Corduneanu, alcătuieşte în mare măsură rezultatul cercetărilor şi a studiilor autorului din ultimii cinci ani, studii ce prezintă regimul şi statutul cultelor din România şi din Europa, în epoca post modernă şi contemporană. Studiile din această lucrare cuprind o gamă consistentă de întrebări ce au reclamat răspunsuri cât mai clare, de asemenea au enunţat faptul că în România au loc mutaţii cu consecinţe neprevăzute, ce ne vor afecta pe o perioadă îndelungată de timp, toate acestea determinând căutarea unor soluţii atât în propria istorie şi tradiţie a poporului nostru, cât şi în experienţa altor state europene. În ultima perioadă de timp au apărut câteva lucrări remarcabile cu privire la relaţia Stat – Biserică, mai cu seamă la cea din timpul regimului comunist de la noi, dintre anii 1945 – 1989, şi aici mă gândesc în mod concret, la colecţia „Biblioteca de istorie” a Editurii „Nemira” în care au apărut nu demult, volumele intitulate „Ortodoxie şi putere politică în România contemporană” – lucrare elaborată de George Enache precum şi „Partidul, Securitatea şi Cultele” – 1945 – 1989, volum coordonat de Adrian Nicolae Petcu.

Lucrarea de faţă, care se raportează şi la această perioadă, arată în primul rând procesul de formare a autorului în domeniul relaţiilor stat – culte, bazată pe o documentare vastă, profundă, domeniu spre care a fost condus de dubla sa formaţie – de jurist şi teolog, desfăşurându-şi activitatea în materie, din anul 2001 ca jurist la Arhiepiscopia Bucureştilor până în anul 2007, iar din anul 2005 a deţinut, în paralel, şi funcţia de consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, tot până în iarna anului 2007, când a devenit Preot Slujitor la Biserica „Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti – Paraclis Patriarhal, iar din anul 2009 este Vicar Administrativ Patriarhal. Observăm faptul că această lucrare prezintă în general fapte, situaţii, repere legislative, cu alte cuvinte, situaţii concrete, practice şi tehnice. Autorul are desigur, şi propriile concluzii, numai că principalele materiale ce formează volumul sunt inspirate dintr-o bibliografie atent studiată, lucrarea rezultată fiind creată în cadrul şi pentrul mediul academic – universitar, constituind teza de licenţă, respectiv cea de disertaţie, având următorul cuprins: – Primul studiu intitulat „Limitele Autonomiei Bisericii faţă de Stat în România” are trei capitole cuprinzând următoarele teme: – Preliminarii; Despre Stat şi Biserică în general; Atitudinea Bisericii faţă de puterea statală în Sfânta Scriptură, canoane şi la Sfinţii Părinţi; Poziţia Statului faţă de Biserică în Răsărit. De la persecuţii şi victoria creştinismului până în pragul epocii moderne; Evoluţia legislaţiei privitoare la Biserica Ortodoxă Română în epoca modernă şi contemporană; Personalitatea juridică a Bisericii; Distrugerea relaţiei tradiţionale între Stat şi Biserică în România (1859 – 1918); Contextul istoric în care au fost adoptate Statutele Bisericii Ortodoxe din anii 1869, 1925 şi 1949; Autonomia şi limitele ei; Despre autonomie în general; Conţinutul autonomiei; În loc de concluzii; Raportul Stat – Biserică în România după anul 1989. Al doilea studiu, intitulat „Scurtă privire asupra Regimului Cultelor din România în perspectiva integrării europene” cuprinde următoarele titluri: Scurte consideraţii introductive; Date sociologice; Scurtă privire istorică; Regimul actual al Cultelor în România; Principii fundamentale ale relaţiei stat – culte în România; Personalitatea juridică a cultelor; Sursele de finanţare a cultelor; Biserica şi domeniul învăţământului; Asistenţa religioasă în instituţiile publice; Statutul juridic al clerului şi monahilor; Cultele şi dreptul familiei; Concluzii şi Anexă.

Lucrarea tratează în cele două studii ale sale, atât cât îi stă în putinţă, modul în care au interacţionat şi intereacţionează în istoria ultimilor 150 de ani la noi în ţară, Statul şi Biserica, căci Statul, în virtutea suveranităţii sale, a legiferat şi în sfera bisericescului, iar aceste legi arată cel mai limpede, la nivel indeologic şi de intenţie, modul în care Statul Român a văzut această relaţie, dincolo de subiectivităţile şi obiecţiile diferitelor persoane aflate în diferite structuri şi funcţii de conducere şi care au putut nuanţa, pozitiv sau negativ din perspectiva Bisericii, relaţia statului cu aceasta.

În cel de-al doilea studiu se urmăreşte căutarea şi găsirea punctelor comune între regimul constituţional al cultelor în diverse state europene, dar evidenţiată şi dorinţa cunoaşterii reciproce a acestor ţări şi a cultelor din ele, cât şi înţelegerea particularităţilor doctrinare, sociale şi istorice. Ca model de lucru, în funcţie de care a fost elaborat şi structurat conţinutul acestei lucrări, este un amplu studiu realizat de către autori din diverse ţări membre ale Uniunii Europene sub tutela Consorţiului European pentru studiul relaţiilor Biserică – Stat. Studiul cu pricina se intitulează „Stat şi Biserici în Uniunea Europeană”, având coordonator pe prof. Dr. Gerhard Robbers, şi a apărut în anul anul 1997 la Editura „Nomos Verlagsgesellschaft” din Baden – Baden, Germania, fiind până în prezent publicat în limbile engleză, germană, spaniolă şi italiană, iar a doua ediţie a apărut în anul 2005. Cu privire la conţinutul juridic şi legislativ al cărţii, sunt invocate izvoarele actuale de drept care reglementează raportul stat – culte, pornindu-se de la premizele constituţionale şi analizându-se diversele legi privitoare la regimul general al cultelor sau la anumite culte, în particular, iar în paralel au fost creionate şi principiile directoare ale politicii faţă de culte a statului respectiv. Despre legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor din România, autorul nu pomeneşte deoarece la momentul respectiv se afla în plină dezbatere în camerele Parlamentului, lege care ulterior a fost adoptată, promulgată şi publicată în Monitorul Oficial din 08.01.2007 cu nr. 489/2006, un instrument de lucru imperios necesar deoarece problematica relaţiilor stat – culte este una în continuă mişcare, drept pentru care trebuiesc stabilite nişte coordonate foarte clare precum şi nişte repere legislative cât mai bine fundamentate.

În încheiere, apreciem această apariţie editorială ca fiind una foarte binevenită şi cât se poate de eficientă pentru studiul comparativ al relaţiei stat – culte în această zonă a Europei. Ideologia comună acestor state în ultima jumătate de secol oferă nişte trăsături comune şi pentru viitor şi creează premisele unor soluţii consistente şi punctuale, dintre cele mai apropiate, iar pe linia tradiţiei eclesiologice se caută un loc pentru credinţa (sau credinţele) lor într-un spaţiu public cât mai bine definit dar care este tot mai secularizat, cu alte cuvinte este căutată metoda (ori metodele) prin care fiecare dintre noi poate adopta o atitudine, ca membru mărturisitor al Bisericii, în societatea noastră polivalentă, pluriculturală, multietnică şi pluriconfesională, prin care se vrea a se ajunge la o simfonie şi la o armonie!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*