Românii pe cale de a deveni minoritari?

Dacă se va continua trendul descendent demografic al românilor observat de la recensămintele din ultimii 20 de ani putem vorbi despre predicţiile întunecate ale unor sociologici, că românii vor deveni minoritari în propria ţară în anul 2050. În primul rând se constată că populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane, de la 21.680.974 cetăţeni români recenzaţi în 2002 la 19.042.936 de persoane în 2011, potrivit rezultatelor provizorii anunţate joi de Institutul Naţional de Statistică. Astfel populaţia stabilă a României a fost de 19.043.000 de persoane, din care 18.384.000 au fost prezente, iar 659.000 temporar absente. În realitate populaţia României a scăzut dramatic la 18 milioane de locuitori. Se observă statistic că milioanele de români care au emigrat nu se mai întorc acasă, în ţară, deci în prezent putem vorbi despre România ca o ţară cu numai 18 milioane de locuitori, ca în 1938. Scăderea numărului populaţiei României nu anunţă nimic bun din toate punctele de vedere. La revoluţia din decembrie 1989 România avea o populaţie de aproape 23 milioane de locuitori. Scăderea populaţiei se datorează în primul rand emigraţiei masive şi a sporului negativ la naşteri faţă de mortalitate. Acum se poate observa politica economică şi demografică criminală şi anti-naţională a clasei politice conducătoare din ultimii 22 de ani. Distrugerea premeditată de către guvernanţii din 1990 a industriei, mineritului, turismului şi agriculturii a dus la o acută lipsă de locuri de muncă şi la o emigrare în masă în special a românilor activi, cu studii sau o meserie la bază, fapt ce a contribuit şi la criza economică de azi. Milioane de români emigranţi în alte ţări au devenit producători de bunuri şi plătitori de impozite pentru alte state mai dezvoltate din Occident. În ticăloşia lor antiromânească guvernanţii au încurajat această emigraţie masivă pentru a scăpa de un surplus de români ce nu ar fi avut locuri de muncă, datorită distrugerii premeditate şi la comanda unor instituţii financiare şi guverne străine, a economiei naţionale. Emigrarea a fost o supapă socială pentru ca românii odată plecaţi să nu mai fie o masă critică a unor viitoare revolte sociale datorită şomajului ridicat. Dar plecarea unui contigent substanţial de români în străinătate a contribuit şi la scăderea consumului şi deci la o cădere economică reală. E un cerc vicios de care guvernaţii post-decembrişti se fac vinovaţi. Plecarea a trei milioane de români din ţară a dus la o cădere dramatică a consumului, lucru evidenţiat de statisticile din ultimii ani. Mai mult, plecarea unei mase de români activi a năruit şi orice proiect de dezvoltare majoră a infrastructurii economiei naţionale: autostrăzi, căi ferate pentru trenuri de mare viteză, platforme industriale etc. Criza economică mondială din ultimii ani a dovedit faptul că ţările cu un spor demografic negativ care slăbeşte consumul au căzut pradă uşoară furtunii economice globale. În schimb ţări cu creştere demografică pozitivă, lucru ce încurajează consumul, şi care au investit în capitalul uman cunosc o creştere economică fără precedent: China, Brazilia, Argentina, India sau Polonia.

Ca urmare, se impune imperios ca prim pas al ieşirii din criza economică a Romniei să se ia măsuri de către guvernanţii patrioţi a unor măsuri de ieşire din criza demografică actuală. Revenirea la îndemnizaţiile pentru naşterea şi creşterea copilului de dinainte de tăierile criminale ale guvernului din 2010 ar fi o primă măsură. S-a observat din statistici că tăierea îndemnizaţiilor de naşteri şi creştere a copiilor a dus la o scădere critică, conform statisticilor, a natalităţii în ţară din 2010 până astăzi. Trebuie luate de guvern noi măsuri economice pentru reindustrializare şi de încurajare a agriculturii moderne în vederea creşterii necesarului de noi locuri de muncă pentru românii plecaţi în străinătate ca să se întoarcă în ţară, corelate cu soluţii financiare de încurajare a acestora să revină acasă. Încurajarea potenţialului turistic şi mai ales implementarea de proiecte gigantice de stat şi private în infrastructura rutieră, căi ferate, portuară şi energetică în vederea creării de noi locuri de muncă şi atragerea românilor de afară să se întoarcă acasă. Şi nu în ultimul rând e nevoie de o politică culturală şi civică naţională la nivel de stat pentru ca România să redevină ca în perioada interbelică un pol de atracţie spirituală şi de civilizaţie europeană, un magnet, un model şi un ferment identitar pentru toţi românii de aiurea. Românii trebuie să se simtă bine acasă în ţara lor şi să nu mai ia disperaţi calea pribegiei. Dacă nu se vor lua măsuri urgente de către un guvern competent şi compus din miniştri responsabili, previziunile întrunecate ale demografiei şi ale unor grupuri de interese „subterane” europene că România se va scrie cu doi de „RR” în 2050 s-ar putea să se împlinească. Doamne fereşte!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*