Un soare cu dinţi, sleit de puteri, străbătea apatic printre dealurile presurate cu o subţire spumă de zăpadă, scăpată parcă de un om zgârcit din înalturile cerului.Este o linie de demarcaţie între iarnă şi primăvară care se dă trecută doar ziua, noaptea frigul se întărâtă ca un guguman care vrea să lase în urma lui rafale de şfichiuri ce bat nu numai oglinzile apelor abia desferecate, ci se zvârcoleşte prin poienile lustruite de ghemotoci de lumină şi de firavii ghiocei, ieşiţi cu omătul în plăpândele lor cupole.
De treci punţile de aur din sătucele bătrâne, ţi se arată vederii privelişti nebănuite, neobservate în alte dăţi când ai mers pe aici ca un martor pasiv. Veneam la Vălcineţ pentru prima dată, dar cunoşteam satul din povestirile lui Ion al lui Vasile Ursu. Căutam cu privirea izvoarele captate ce au împânzit satul prin multiple ţăvi de fier şi plastic, năboind năvalnic şi mustind puternic de sub genele de pădure.Am căutat să găsesc renumitele iazuri, dar nu am ajuns la cele mari şi clocotinde de peşte, ci chiar la intrarea dinspre Călăraşi am dat cu ochii de câteva ochiuri de apă, împrejmuite cu mlajă, material bun pentru legatul viţei de vie.
Secondat de poetul Boris Schiţco, ne pornisem de la Chişinău ca să găsim două interprete de muzică populară, membre ale ansamblului etno-folcloric „Vatra”. Primul popas l-am făcut la şcoala-grădiniţă, unde doamna Gherghina Fisticanu e învăţătoare la clasele primare. Tocmai la acea oră elevii ei dintr-a patra aveau lecţia de franceză şi doamna profesoară ne-a poftit în cancelarie, unde am putut conversa în voie despre şcoală, cântec şi nevoile satului.Este una din puţinele învăţătoare din raion care posedă gradul didactic 1, conferit pentru succesele obţinute în cei 41 de ani de activitate pedagogică.Zice lumea că era concurs pentru ca învăţăceii dintr-a întâia să nimerească în clasa dumneaei. După absolvirea Şcolii Pedagogice din Călăraşi a fost repartizată în satul vecin Căbăeşti ca profesoară de educaţie fizică şi de clasele primare. După vreo câţiva ani a venit la Vălcineţ. Aici şi-a zidit o casă luminoasă, şi-a crescut copiii, şi-a instruit nepoţelele şi când a fost chemată la Casa de Cultură sau la festivalurile raionale, a mers cu plăcere. Dar, recunoaşte dânsa, fără de Parascovia Carp, ansamblul lor s-ar destrăma. Nana Paşa, aşa o numesc mulţi, pentru că are 7 fini de cununie şi vreo sută de botez,este ca argintul viu şi are o voce inconfundabilă. Dar despre ea vom vorbi mai pe îndelete mai apoi. Deocamdată suntem la şcoala primară unde încă an de an se mai adună câte două clase.Deşi majoritatea tinerilor sunt plecaţi peste hotare, când dau pe acasă nu uită să lase nişte urmaşi.
În cele patru decenii de activitate doamna învăţătoare a reuşit să instruiască circa 15 mii de elevi, pe care i-a ghidat ca şi pe copiii săi, şcolindu-i în vechile şi frumoasele tradiţii ale Şcolii Normale „Alexandru cel Bun” din Călăraşi. Doamna Gherghina îşi aminteşte cu mult regret, cum împreună cu soţul s-au opus ca feciorul lor cel mai mare să nu devină marinar. Se gândeau în sinea lor că-şi vor pierde copilul prin mările şi oceanele lumii. Şi tata din mare dragoste părintească ajungea cu câteva zile mai înainte la cele şcoli marinăreşti, implorându-l pe domnul director să-i găsească fiului său vreun nod în paură ca să nu fie admis.Şi destinul s-a răzbunat. Nimic nu rămâne nerăsplătit pe lumea asta. Dacă a fost chemat de mări şi ţări, băiatul până la urmă a ajuns departe de părinţi, în mitica Eladă, de unde comunică prin intermediului telefonului cu părinţii. Când a venit vremea ca cel mai mic fiu să-şi aleagă o profesie, nu l-au stingherit în niciun fel şi acum mezinul e preot în satul Musteaţa, raionul Făleşti şi concomitent e şi blagocin.
Doamna Gherghina ne spune că în ultimii ani în Vălcineţ a crescut natalitatea. Cu toate acestea jumătate din clasa ei, a patra, au rămas pe seama buneilor sau a rudelor.
Tot conversând despre pământ, despre oamenii plaiului, am ajuns şi la cântec.Ne-a spus fără exces de modestie că în decembrie trecut formaţia „Vatra” a evoluat la televiziune cu o colindă şi „Căluţul”.
Şi precum eram în preajma Zilei Femeilor, doamna învăţătoare a ţinut să ne cânte mai mult despre măicuţe şi bunicuţe. Unul dintre aceste cântece vi-l propunem şi domniilor voastre.
Te-am visat,maică, aseară/Cum te pieptănai,/Aveai părul lung pe spate/Şi ţi-l împleteai.//Maica mea, măiculiţa mea,/Îţi sărut mânuţele, obositele.//Te-am visat, maică, aseară/Te-nălţai uşor,/Când erai, maică, frumoasă/Te plimbai prin flori.//Maica mea, măiculiţa mea/Îţi sărut mânuţele, obositele.//Îmbătrâneşti, maică, matale/Îmbătrânim şi noi,/Te petreci maică matale,/Ne trecem şi noi.//Maica mea, măiculiţa mea,/Îţi sărut mânuţele, obositele.
Lasă un răspuns