Ferma animalelor sau… alianţa dintre animalele domestice şi cele sălbatice

În viaţa mea n-am trăit o experienţă aşa traumatizantă: să asmut câinii pe vulpe şi ei să se întoarcă împotriva mea. Zău, cred c-or avut ceva experienţă pe deal de care eu n-am avut ştire. Mai precis ceva relaţii intime cu vicleana vulpe. Mă paşte lipsa de câteva găini în ogradă şi mă uit spre câinele meu ce-l hrănesc destul de bine de la masa mea şi-l văd că nu-i cel mai bun prieten al meu.

Eu ştiu? Poate a avut ceva înţelegere cu vulpea pe deal! În momentul în care am zis: Ho, pe ea!, el a sărit pe mine deşi vulpea era între găini… Câinele se afla la cinci metri de vulpe. Am călcat într-o teşitură care mi-a străpuns piciorul de un centimetru şi jumătate pentru care am să fiu şchiop toată primăvara, dar îmi place c-am văzut că măcar animalele, fie pe numele lor ce-or fi, sunt împotriva omului.

N-avem mult şi ne trezim că vom ajunge slugi la ele deoarece şi animalele se vor deştepta….Cum câinele pe care îl hrănesc nu sare la vulpea care vine să-mi ia găinile din ogradă, oare nu există un pact între ele? Oare nu e mai puternică relaţia lor de rudenie decât cea pe care o avem noi, oamenii? Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti…

De-a lungul vieţii mele am văzut câini sărind pe vulpi, dar ăştia pe care-i avem acum nu. Înseamnă că vulpile dar şi câinii trec printr-o perioadă critică. Să nu ne mai mirăm că poliţiştii comunitari se aseamană cu câinii, îi asmuţi pe duşmani şi ei sar tot la gâtul tău.

Repet, nu am văzut aşa ceva niciodată! Câinele mirosea animalul sălbatic şi nu-l tolera pe lângă casă, dar se pare că vremile sunt schimbătoare…

Mă întreb acum: Oare de ce câinii nu mai sunt câini, politicienii nu mai sunt politicieni şi demenţa bună nu mai e demenţă constructivă…

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*