A nins pe Chișinău ca dintr-o carte
Pictată cu zăpezi de un ascet.
Și vrînd să fug de rai cît mai departe,
Chem un taxi și-mi spun fetele toate:
“Mașin svobodnîh v nepogode net!*”
Ninge etern cum n-a mai nins vreodată,
E-mpotmolit în drum și om, și cal,
Nimeni găsește pîrtii înspre poartă
Și grav bolnav de-un sfînt colind, vreau, Tată,
Să mor pe brațul Iernii în Ardeal.
Dar încă nu mi-i dat să port cununa
Alesului de Cer anahoret
Și-oriunde aș telefona—totuna!—
Ca-n Rusia mi se răspunde-ntruna:
“Mașin svobodnîh v nepogode net!”
Și-adorm, uitîndu-mă la geam cum ninge
Și telefonul trist din cabinet,
Pe toate supărat, încet se stinge
Și doar ecoul lui prin vis m-atinge:
“Mașin svobodnîh v nepogode net!”
*„Pe timp nefavorabil nu-s mașini!”(din rusă)
Lasă un răspuns