Cristian Preda scrie pe blogul său: „La începutul săptămânii, aveam un proiect de lege care constituia o foarte bună bază de discuţie pentru o reglementare a domeniului medical, un specialist respectat – Raed Arafat – într-o poziţie de decizie, ca şi un preşedinte hotărât să sprijine ameliorarea sistemului de sănătate. După cinci zile, proiectul a fost retras, Arafat nu mai e subsecretar de stat, iar Traian Băsescu a afişat un scepticism care-l face de nerecunoscut.”
Dar cum s-a ajuns aici, Cristian Preda?
1. PDL nu s-a implicat deloc, cu ochii pe anul electoral, partidul l-a lăsat demult pe președinte să vorbească singur despre reforme. Pe democrat-liberali nu-i mai interesează schimbările care produc deranj în societate, ei vor să recupereze simpatii. De aceea tac mîlc și nu se afișează în chestiuni care ar putea să-i coste.
2. Premierul a fost total absent, neimplicarea sa poate fi motivată electoral, dar poate fi interpretată și ca o inabilitate de a negocia, de a trata cu partenerii, de a găsi calea promovării unei legi dificile. De a stăpîni o problemă.
3. Intelectualii președintelui au sărit și ei, ca arși. Poate că înainte de toate, președintele trebuia să aibă o discuție cu toți cei care puteau să fie implicați în dezbaterea legii, să-i coopteze, să o prezinte clar, în cercuri restrînse de factori publici împreună cu care să stabilească puncte comune și direcții de dezbatere. Arafat putea fi unul dintre ei.
4. Se putea iniția un Pact pe Sănătate, așa cum a făcut președintele în cazul legii Educației, unde pactul din 2008 a avut un rol important. A fost o responsabilitate publică pe care și-o asumaseră politicienii și pentru care au putut fi trași de mînecă.
Nici în cazul Educației, guvernul nu a pornit dezbaterea la timp, ci numai după trei luni de ținut proiectul în sertare. Teama de confruntarea cu publicul pe o lege grea i-a făcut să tragă de timp. La fel s-a întîmplat cu legea sănătății,doar că acum, președintele nu a mai avut echipa de la Educație, nu a mai avut echipă deloc. Atunci, Comisia condusă de Mircea Miclea a făcut pași importanți înainte, Pactul fiind unul dintre ei, a știut să explice beneficiile schimbărilor și să-și facă susținători în societatea civilă. Aliați pe principii. Aceasta a fost baza de la care s-a pornit, iar celelalte forme instituționale s-au adăugat acestui fundament. Chiar și așa, legea a trecut cu greu, guvernul fiind nevoit să și-o asume, dar a trecut susținută de societate. Chiar dacă astăzi sînt dificultăți în aplicarea ei, în anii următori, efectele de fond ale schimbărilor vor fi vizibile.
5 În concluzie, societatea nepregătită pentru schimbare, nu primește schimbarea. Nici nu vrea să o discute. Iar un partid cu capul în nisip n-ar trebui să-l scoată de acolo nici ca să numere victimele.
Lasă un răspuns