Într-un tîrg ce-l guvernează
Fără suflet impostorii,
Zi de zi văd o bătrînă,
Ce-și îmbie trecătorii:
“Am o floare de vînzare,
Cine cumpără o floare?”
Mii de oameni merg pe stradă,
Ani întregi o află zorii
Pe un scaun ros de vremuri,
Îndemnîndu-și trecătorii:
“Am o floare de vînzare,
Cine cumpără o floare?”
Dar n-o vede nici o fată,
Singurea, stăpîna florii,
Coborînd din niciodată,
Mai imploră trecătorii:
“Am o floare de vînzare,
Cine cumpără o floare?”
…Supărat pe omenire,
Singur, cînd se-arată zorii,
Azi doar Dumnezeu se-aude
Cum își roagă trecătorii:
“Am o floare de vînzare,
Cine cumpără o floare?”
Lasă un răspuns