Refuzul categoric al UDMR-ului de a vota Constituţia României din anul 1991 a reprezentat începutul acţiunilor şi manifestărilor cu caracter antiromânesc, în principal separatist–autonomist teritorial pe criterii etnice, ale acestei formaţiuni reprezentative a etnicilor maghiari din ţara noastră ! Catalogăm acest refuz ca antiromânesc întrucât motivaţia principală expusă de UDMR, la acea dată, a fost că se opune „caracterului de stat naţional” prevăzut la Art. 1, alin.1 al Constituţiei României („ România este stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil”). Similar s-a manifestat UDMR-ul şi la revizuirea Constituţiei în anul 2003, iar în prezent, etalându-şi aceaşi consecvenţă antiromânească, a propus ca la o nouă revizuire să fie elimitat „caracterul de stat naţional” ! Este evident, pentru toţi românii patrioţi, că în cei 20 de ani, cât au trecut, de la acest moment acţiunile UDMR-ului îndreptate împotriva caracterului naţional al statului român s-au înmulţit, diversificat şi amplificat gradual, dar neîncetat. Acestea au fost gândite şi proiectate, iar mai apoi aplicate şi mulate în funcţie de şi pe conjuncturile interne şi externe (în special din punct de vedere al sprijinului Ungariei) considerate favorabile realizării lor practice. O caracteristică importantă a manifestărilor şi acţiunilor cu caracter antiromânesc, separatist – autonomist şi neorevizionist maghiare este aceea că ele au fost, începând cu perioada ulterioară Tratatului de la Trianon şi până azi, mai bine organizate, dirijate, mult amplificate şi extrem de virulente în situaţiile când se considera că România este slăbită şi avea dificultăţi din punct de vedere social, economic şi politic. Numai în asemenea împrejurări neorevizionismul maghiar a îndrăznit să atace România! Aşa se întâmplă şi în prezent! Istoricii, oamenii de presă şi scriitorii specializaţi pe acest subiect, observatorii atenţii ai acestei problematici, ofiţerii de informaţii specialişti în materie ai acestei ţări care au apărat unitatea şi integritatea teritorială a României, pot confirma cele susţinute precum şi pericolul real şi apropiat ce pândeşte România din această direcţie!
Începând cu anul 2010, dar mai cu seamă în anul 2011 a devenit clară şi fără echivoc, pentru toţi românii – inclusiv pentru cei care mai aveau dubii – hotărârea reprezentanţilor politici ai etnicilor maghiari şi secui din România, în deplină concordanţă cu a liderilor politici din Ungaria, de a înfăptui autonomia teritorială a aşa zisului ţiunut secuiesc! Această hotărâre este demonstrată de numeroasele declaraţii ale acestora – primari, şefi ai consiliilor judeţene, consilieri, parlamentari, membrii ai guvernului etc.- acţiuni şi manifestări organizate în scopul respectiv, decizii şi hotărâri ale consiliilor locale şi judeţene cu preponderenţă sau total maghiare, propuneri legislative şi legi subordonate aceluiaşi deziderat al obţinerii autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Deviza lor a devenit: „vrem autonomia teritorială a ţinutului secuiesc” ! S-a ajuns ca reprezentanţi ai minorităţilor maghiară şi secuiască, fie ei politici, civici, etc., să solicite în mod ultimativ şi imperativ statului român acordarea autonomiei teritoriale în caz contrar ameninţând statul româncu nesupunerea civică: „în prima fază ieşim în stradă fără arme. Apoi o să vedem”!!! Bisericile maghiare susţin, de asemenea, recurgerea la nesupunere civică, potrivit declaraţiilor unor lideri ai etnicilor secui. Susţinerea făţişă, la unison, de către liderii UDMR-ului, PCM-ului şi PPMT-ului a autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc, inducerea permanentă şi planificată în rândul etnicilor maghiari şi secui a ideii necesităţii realizării acesteia, îndoctrinarea şi manipularea lor în direcţia respectivă are consecinţe nefaste şi destabilizatoare pentru situaţia din România. Ele au produs şi generează tensiuni în planul relaţiilor dintre aceşti minoritari şi majoritatea românească ( din partea majorităţii, până în prezent, doar emoţional, declarativ, făcându-se apel la respectarea legilor României ). Faptul că UDMR-ul se află la guvernare, iar liderii săi susţin, se manifestă şi lucrează asiduu pentru înfăptuirea practică a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a încurajat proliferarea acţiunilor antiromâneşti cu caracter şovin, xenofob, neorevizionist şi separatist – teritorial al unor organizaţii aparţinând etnicilor secui şi maghiari sau al unor persoane de această etnie!!! De la marşurile tăcerii cu lumânări aprinse, de acum câţiva ani, s-a ajuns azi ca, în zonele cu populaţie preponderent maghiară şi secuiască din Harghita şi Covasna, autoritatea statului român să nu mai existe, puţinii români de aici să fie discriminaţi ca în secolul al XVI-lea, Constituţia României şi limba română să fie batjocorite, istoria României să fie de asemenea batjocorită şi falsificată, iar simbolurile naţionale româneşti – în principal drapelul naţional şi imnul naţional – să fie ofensate cum nicăieri în lumea civilizată nu se mai întâmplă!!! Au apărut o serie de bezmetici fanatici ultraextremişti secui care afişează în public inscripţii insultătoare, purtate inclusiv pe îmbrăcămintea lor, şi înscrisuri ce susţin că „ţinutul secuiesc nu este România”, sau cu „harta României fără Transilvania”, sau prin care se cerea Preşedintelui României paşaportul atunci când acesta s-a deplasat în judeţul Harghita ( aluzie că acolo este o altă ţară!): „dl. Băsescu, paşaportul, vă rog”! A fost profanată memoria unuia dintre cei mai mari eroi ai românilor, Avram Iancu, şi a celui mai mare poet român, Mihai Eminescu, iar prin acest lucru a fost adusă o gravă ofensă românilor de pretutindeni şi României, ce nu poate fi iertată şi uitată niciodată!!! A continuat aniversarea „zilei maghiarilor”, la 15 martie dar, cu această ocazie, au continuat şi manifestările antiromâneşti în cadrul cărora s-a solicitat, mai răspicat decât în anii anteriori, autonomia teritorială! A fost aniversat, cu mare pompă, regimul criminal de ocupaţie horthystă în Transilvania de nord-vest, răspunzător de crime împotriva umanităţii, de organizaţii extremiste aparţinând etnicilor maghiari şi secui. La Miercurea Ciuc, aprobarea pentru această manifestare a fost dată şi de primărie, primarul fiind fost deputat UDMR în Parlamentul României. O altă ofensă de o gravitate enormă a fost adusă României şi românilor de echipa naţională de hochei a României care la debutul jocului cu echipa naţională a Ungariei, a intonat Imnul Ungariei, iar ulterior imnul aşa zisului ţinut secuiesc!!! Episodul respectiv a căpătat circumstanţe agravante când un jucător al echipei de hochei a României a declarat că < nu România ci ţinutul secuiesc a învins Ungaria la hochei>, iar el nu se consideră ca făcând parte din echipa României, ci a „ţinutului secuiesc”!!! Poate să spună cineva că aceşti extremişti, ultranaţionalişti, iredentişti, xenofobi şi neorevizionişti secui sau maghiari care au făcut toate cele menţionate mai sus nu au fost încurajaţi şi de atitudinea liderilor politici maghiari şi secui şi nu au nici un fel de legătură cu UDMR-ul sau PCM-ul? In caz că nu, cum se explică atunci, chiar şi numai susţinerea de către UDMR şi PCM, la fel ca şi acei extremişti, a autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc!? Cum se explică, în aceaşi ordine de idei, acţiunile PCM-ului (Partidul Civic Maghiar) care vizează organizarea unui referendum în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, privind obţinerea şi instituţionalizarea autonomiei teritoriale în această zonă, parte integrantă a statului naţional unitar român!? Ori acest lucru este extremism, separatism şi revizionism pentru toţi – indiferent de căile şi mijloacele prin care se încearcă realizarea lui – deoarece se atentează la integritatea teritorială a statului român!!! Tot astfel trebuie catalogate şi cererile de revizuire ale Tratatului de la Trianon, nerecunoaşterea acestuia, pentru că a consfiinţit unirea Transilvaniei cu România care a devenit astfel un stat naţional şi unitar, exact ceea ce a contestat dintotodeauna UDMR-ul solicitând cu neruşinare şi neloial statului român, de la care a beneficiat de toate drepturile şi libertăţile democratice posibile, scoaterea acestei sintagme din Constituţia României!!! Politica constant antiromânească promovată de UDMR, generează şi un alt lucru deosebit de grav, anume cultivarea, întreţinerea şi recrudescenţa atitudinilor şi manifestărilor cu caracter şovin şi exclusivist maghiar din rândul tineretului acestei minorităţi care, în prezent, îngroaşă rândurile organizaţiilor extremiste maghiare din România. Pe lângă faptul că numeroşi dintre ei sunt membri unor asemenea organizaţii, parte dintre aceştia sunt şi membri ai UDMR-ului sau PCM-ului. Exemple ale unor atitudini şi manifestări antiromâneşti, şovine şi exclusivist maghiare din partea unor tineri aparţinând minorităţilor maghiară şi secuiască, numai în cursul acestui an, sunt numeroase şi arhicunoscute! În aceste zone controlate de UDMR ofensa la adresa statului naţional unitar român este prezentă pretutindeni şi este ridicată la rang de mare cinste!!! O urmare la fel de gravă, total nefavorabilă României – datorate tot acţiunilor antiromâneşti udemeriste, dar şi partidului lui Tokes – poate apărea în scurt timp pe plan extern, unde se încearcă, de ceva vreme, inducerea în mass-media occidentală, cât şi în rândul opiniei publice europene, a ideii necesităţii obţinerii autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc (după modelul Kossovo), ca singură condiţie, chipurile, pentru păstrarea identităţii naţionale a minorităţilor maghiară şi secuiască. Pe acest segment de acţiune se marşează puternic, aducându-se ca „exemple” cazurile Tirolului de Sud şi, mai nou, Kossovo (care în realitate nu au nici un fel de legătură cu situaţia minorităţilor din România), urmărindu-se internaţionalizarea acestei aşa zise probleme şi captarea de sprijin extern. Elemente şi organizaţii ultraextremiste şi şovine din cadrul diasporei maghiare ajută imens de mult aceste demersuri antiromâneşti. Poate că cea mai elocventă dovadă a dorinţei de internaţionalizare a problematicii a aşa zisului ţinut secuiesc l-a constituit deschiderea la Bruxelles, în acest an, a unei < reperezentanţe a ţinutului secuiesc din România> !?
Aşa nu se mai poate! În asemenea condiţii, ca român, nu pot să fiu de acord ca la guvernarea României să continue să se afle UDMR-ul, întrucât acesta, prin încălcarea stipulaţiilor în materie ale legilor ţării privind integritatea teritorială, este ilegal şi prin urmare, trebuie scos în afara legii. Mai mult, parlamentarii udemerişti nu mai au ce să caute în Parlamentul Românie,i întrucât au încălcat <Jurământul fată de ţară şi popor>, cuprins în Legea 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, care este următorul: „Jur credinţă patriei mele România, jur să respect Constituţia şi legile ţării, jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României…” Nu pot să mai fiu de acord ca statul român al cărui contribuabil sunt să mai aloce bani de la bugetul de stat pentru acest „partid” şi alte asemenea partide sau organizaţii, publicaţii etc. aparţinând minorităţilor maghiară şi secuiască, atâta timp cât acestea acţionează în scopul dezmembrării teritoriale a ţării mele. Nu mai pot să fiu de acord, ca şi contribuabil, nici ca de la bugetul statului român să se mai aloce bani primăriilor şi consiliilor judeţene care acţionează pentru realizarea autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc sau, din acelaşi motiv, ca şi din banii mei de contribuabil să fie plătite salariile parlamentarilor udemerişti. Nu pot fi de acord ca şi cu banii mei să fie susţinute acţiuni antiromâneşti!!! În acelaşi timp, nu pot să fiu de acord nici ca parlamentarii români, pe care şi eu i-am trimis în Parlamentul României prin votul meu să mai accepte, tacit sau nu, pretenţiile şi acţiunile de orice fel ale minoritarilor maghiari şi secui care atentează la integritatea teritorială a statului român, fie din necunoaştere, dezinteres, neputinţă, complicitate determinată de interese diverse sau din motive şi mai grave!!! Nu pot să fiu de acord ca nici o instituţie decizională politic sau garantă a Constituţiei, a statului român, guvern, parlament şi respectiv preşedinţie să nu ia absolut nici o atitudine sau măsuri faţă de acest grav atentat la siguranţa naţională a României!!! Aşa nu se mai poate!!!
P.S.: 1. Românii ar trebui să ceară organizarea unui referendum în care să-şi exprime acceptul sau nu legat de realizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa zisului ţinut secuiesc şi dacă mai sunt de acord ca un „partid” ca UDMR-ul cu o reprezentare de aproximativ cinci la sută din electorat, care acţionează în mod evident segregaţionist pentru dezmembrarea teritorială a României, să mai facă parte din coaliţia de guvernare şi să le decidă destinele lor (adică ale majorităţii) şi viitorul României !!!
2. O întrebare firească pentru directorul SRI, de altfel fiul unuia dintre marii istorici patrioţi români în viaţă şi faţă de care am o consideraţie deosebită: Din moment ce Legea 51/1991 privind Siguranţa naţională a României este în vigoare, de ce SRI-ul nu aplică prevederile Art. 3, alin.h al acestei legi care stipulează că ameninţări la adresa siguranţei naţionale sunt şi „ iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot puneîn pericol sub orice formă unitatea, integritatea teritorială a României…” ?
Lasă un răspuns