E iarnă și duhul sărbătorilor de Crăciun și An Nou a triumfat parcă în fiecare. Iar versurile unicului Adrian Păunescu, puse pe portativ de magnificul Octavian Bud, cutremură, mîngîie și înfioară copil și strămoș, oligarh și cerșetor, ministru și artist fără nici o lețcaie prin buzunar.
…După o acțiune cultural-artistică și de binefacere organizată pentru copiii gimnaziului-internat din Cărpineni, unde au evoluat actorii Teatrului de păpuși “Gîgîlici”, cu Moș Crăciun cu tot, interpreții Gicu Cimbir, Irina Chitoroagă, subsemnatul și mulți copii talentați din așezămîntul-gazdă și după includerea copiilor cu dizabilități în Festivalul-Concurs Național „Steaua Chisinaului-Steaua Moldovei-2011”, am staționat pentru o clipă în mijlocul copiilor din Grinăuți, apoi a sosit vremea colindelor și pentru elevii liceului tehnologic cu vederea slabă, pentru nevăzători și pentru elevii școlii auxiliare de tip internat nr.6, care ne-au dăruit din marele lor talent și din neasemuitul lor dor de Lumină și nouă, celor, care, prin mila unor companii, magazine și instituții de stat, precum ar fi Ministerul Educației, am dăruit, la rîndul nostru, un pic de Speranță într-o lume atît de văduvită de Ea și de tot ce înseamnă Dragoste, Dragoste, Dragoste…
Iar unde Dragoste nu e, nimic nu e, glăsuie pentru eternitate Harul Divin.
Prin proiectele social-culturale „Să nu uităm de cei mai triști ca noi” și „Noi vedem cu inima” am apelat la mai mulți, ca să fie sensibili la doleanțele noastre mai puțini, dar și în acest mod am reușit să aprindem o flăcăruie în ochii și inimile copiilor, ce ne așteaptă vreme de-un an…
Ca să venim pentru-o clipă măcar!
Copii, ca și noi, copii, ce ne-au convins, dacă mai era nevoie, că noi și ei suntem, de fapt, aceiași…
Copii, care au trebuință de foarte puțin…
De niște aplauze, de un surîs, de o ciocolată, de o carte, de un biscuit, de o căciuliță, de o sticlă de suc sau apă minerală, de o pereche de mănuși, ca orice om–și de medicamente, de niscaiva file de hîrtie, de niște creioane colorate, de niște malete noi, de niște mingi de fotbal, de niște palete de tenis, de ceva costume de sport dăruite de scriitorul și pictorul Iaakov Tichman, de puțin Dumnezeu adus pentru toți de trimișii lui Doru Cîrdei de la Centrul Creștin”Hristos pentru Moldova”, de niște fructe exotice uscate, de apă dulce, de chifle cu dulceață amirosind a copilărie, de cîte și mai cîte daruri ninse peste sufletele copiilor foarte talentați, deși un pic uitați de noi, maturii, cei deprinși de mult cu altfel de spectacole, în altfel de săli, cu altfel de actori și interpreți…
Copiii despre care vă scriu au fost de-a dreptul minunați.
Au cîntat la vioară, la fluier, la pian, au dat glas poeziilor și cîntecelor despre Crăciun, Maica Domnului și Iisus , au dansat și s-au bucurat ca niște îngeri pogorîți printre noi să ne mîngîie ei, nu viceversa, fiind atît de fremătători la orice gest de mulțumire venit prin strădania activiștilor Asociației obștești de binefacere “Mereu Aproape”, ai Societății Culturale “Pasărea Phoenix”, ai dlor scriitori și ziariști Ion Proca și Nicolae Fabian, care au oferit ce li s-a dăruit pentru aceste serbări ale tinerelor talente din Basarabia.
Directoarele Ala Plenghei și Margarita Gherman au oferit și ele, la rîndul lor, cuvinte de mulțumire, pentru clipele de neuitat trăite împreună într-un vers, într-o spovedanie, într-un cîntec, exact ca-n cîntecul lui Păunescu și Bud, scris anume pentru cei care văd și ne memorează mai mult cu inima.
În mod cert, și la ediția viitoare(a 18-a!) a Festivalului Național “Steaua Chisinaului-Steaua Moldovei” din 2012 vom avea concurenți merituoși din unele așezăminte cu ceva probleme, unii au și fost descoperiți în zilele de 21-22 decembrie 2011 la instituțiile de învățămînt vizitate…
Vor participa și în cadrul Festivalului “Noi vedem cu inima”, ce, sperăm, cu ajutorul Domnului, să ia amploare în fiecare an.
Avem copii deosebiți și profesori remarcabili, ce au cîte-un munte de răbdare și îngăduință pentru fiecare copil.
Copii talentați, care nu au nimic mai de preț în ei decît Sufletul, marele lor zăcămînt natural, pe care nu li-l poate lua nimeni vreodată.
Scriu acestea și-mi vin în minte cuvintele directoarelor menționate, impresionate de potopul de cadouri, ce s-a abătut peste școlile lor. Ca nicicînd, vorba acestora…
Deși va trebui să mai rugăm pe cineva să le ofere în dar și niște metri de fibre luminiscente pentru clasa sensorică a Liceului tehnologic , deși va trebui să mai căutăm vreun spirit generos ce-ar fi de acord să susțină deplasarea unui grup de copii talentați la un concurs internațional din Cluj-Napoca…în ianuarie 2012…
Și pe această cale, rog, dacă e cineva mai văzător cu inima dintre voi, să ne caute ca să-i putem căuta și noi pe ceilalți…
Pe ceilalți, care ne-au convins, a cîta oară?, că noi și ei suntem, de fapt, unii și aceași, suntem, de fapt și de fapt: doar NOI.
Și pentru această lecție de umanitate le mulțumim.
Lasă un răspuns