Mai putem spera la o Europă socială?

Idealul euro-optimiştilor, o naţiune unică şi indivizibilă paneuropeană, este în mod evident o fata morgana. Dezintegrarea naţională şi integrarea europeană au loc pe principiul vaselor comunicante, adică are loc în permanenţă un efort de echilibrare. Acest fenomen îl putem observa atât la centru – Franţa, Germania, Italia, Benelux – cât şi la periferia Uniunii Europene, în ţările care au aderat mai târziu şi au o poziţie geopolitică şi socio-economică mai fragilă.

În trecut fiecare stat avea un sistem social propriu, care se oprea brusc la graniţă. Integrarea UE face graniţa mai permisivă, în comparaţie cu ceea ceea ce a fost, o desfiinţează chiar, ceea ce are un efect direct şi nemijlocit asupra migraţiei forţei de muncă, veniturilor şi bineînţeles sistemelor sociale.

Totuşi UE nu implică nivelarea sistemelor sociale, ci tradiţiile vor fi determinante, atât timp cât fiecare neam are o religie, limbă, cultură, istorie etc. inconfundabilă. Acestea determină atât ritmul integrării, cât şi diviziunea socială a muncii, productivitatea, venitul, sistemul social.
Dacă aceste constatări din ţările UE ale caror tradiţii sunt rezultatul creştinismului occidental, cu atât mai mult aderarea a 30 de milioane de români şi bulgari a scos în evidenţă discrepanţa dintre lumea activă din vest şi cea contemplativă din Balcani. Pravoslavnicii nu cunosc decât iadul şi raiul, ceea ce duce la polarizarea extremă a societăţii în bogaţi sau săraci. Purgatoriul şi clasa de mijloc sunt străine ortodoxiei.
Proiectul UE, o iniţiativă a elitelor, e acceptat de cei înstăriţi, bine pregătiţi profesional şi respinşi pretutindeni de cei cu pregătire şi situaţie materială precară. Aceştia au votat împotriva Constituţiei UE. Europa socială cere timp.

Oricum, românii şi bulgarii pravoslavnici, prizonieri duhovniceşti şi soborniceşti Constantinopolului şi Moscovei, au nevoie de generaţii pentru a se alinia nivelului de la periferia Europei occidentale pentru că au înclinaţia orientală, atavică spre „odă repausului adânc”, incompatibilă în fond cu acquisul comunitar, forma laică a codului canonic romano-catolic.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*